Un băiețel era cu tata în parc și, fiind încă teama de infectarea cu coronavirus, nu erau mulți copii la locul de joacă și nici părinții nu-i lăsau să se joace cu alți copii. Copilul a venit cu mingea în brațe la tatăl lui, care butona telefonul pe bancă rugându-l:
– Tăticule, joacă-te cu mine te rog, nimeni nu vrea…
Bărbatul a reacționat ca și cum nu l-a auzit, iar după câteva insistențe i-a spus răstit:
– Dacă nu te joci, am venit degeaba în parc. De ce stai aici și mă bați la cap? Crezi că așa vreau să-mi petrec ziua liberă? Hai acasă!
Noile cercetări ale Universității din Georgia dezvăluie că atât tipul de implicare (îngrijire și joacă cu copiii) cât și perioada când un tată petrece timp cu copiii, au un impact asupra calității relației timpurii tată-copil.
Studiul lui Geoffrey Brown, publicat în Journal of Family Psychology, dezvăluie că tații care aleg să-și petreacă timpul cu copiii în zilele nelucrătoare dezvoltă o relație puternică cu ei, iar activitățile de joc sunt deosebit de importante, mai mult chiar decât cele obișnuite de îngrijire (îi speli, le pui masa, îi pui în pat la somn etc).
„Părinții care fac alegerea de a-și dedica timpul din zile nelucrătoare pentru a se implica direct cu copiii lor, par să dezvolte bune relații cu ei”, a spus Brown, profesor asistent la Colegiul de Științe ale Familiei și al Consumatorilor UGA. „Desfășurarea de activități care sunt centrate pe copil sau a face ceva distractiv cu copilul, pare a fi secretul unei bune relații tată-copil”.
Cu toate acestea, s-a constatat că tăticii care petrec mult timp ajutând la sarcinile legate de îngrijirea copilului și în zilele de lucru dezvoltă cele mai bune relații cu copiii lor.
„Este o poveste complicată, dar cred că acest lucru reflectă diferențele de interacțiune a părinților cu cei mici în zilele de muncă în comparație cu interacțiunea din weekend sau concedii”, a spus Brown.
În copilăria timpurie, cea mai obișnuită modalitate de conceptualizare a relației părinte-copil este relația de atașament, potrivit lui Brown. Copiii formează o legătură emoțională cu îngrijitorii lor și aceasta îi ajută să se simtă în siguranță dar e și un exemplu pentru ei al modului în care trebuie să funcționeze relațiile.
Decenii de cercetare s-au concentrat pe atașamentul mamă-copil, dar există mult mai puține cercetări privind relația tată-copil și cum se formează o relație de atașament sigur.
Pentru acest studiu, Brown și colegii săi au lucrat cu 80 de perechi tată-copil când copiii aveau aproximativ 3 ani. Echipa a realizat interviuri și a observat interacțiunea tată-copil în casă, filmând videoclipuri care au fost evaluate apoi și li s-a atribuit un punctaj pentru calitatea atașamentului copiilor.
„Încercăm să înțelegem legătura dintre muncă și viața de familie și modul în care tații își construiesc rolul. Este clar că există contexte diferite ale timpului dedicat familiei”, a spus Brown. „A te baza prea mult pe joacă în timpul zilei de lucru, când copilul / partenerul tău are nevoie de tine pentru a ajuta cu îngrijirea, ar putea fi problematic. Dar jocul pare mai important atunci când există mai mult timp și mai puțină presiune.
Video de mai jos arată importanța relației taților cu copiii lor, chiar și când sunt mai mari, și ce consecințe poate avea neglijarea acestora: