Ca și cultură românească, la noi puțini soți se implică în toate treburile gospodăriei, incluzând și îngrijirea copiilor. Mulți consideră că bărbatul trebuie să lucreze ca să aducă bani acasă și cam atât. Nu sunt o militantă a egalității de gen, dar personal am un soț care face de toate, inclusiv gătește, spală vase, face curat și noaptea hrănește bebelușul cu biberonul.
Și nu este singurul, zilele trecute, un bărbat scria indignat pe Facebook următoarele:
Sunt căsătorit de 6 ani, avem 2 copii. Eu nu l-am văzut pe tata să ajute în casă, doar venea de la serviciu, aștepta să fie chemat la masă, apoi citea ziarul sau se uita la TV, nimic altceva. Cred că nici eu nu am fost prea implicat la primul copil. Când însă a sosit al doilea, am văzut-o pe soția mea extenuată. A avut ceva complicații la naștere și a stat internată 3 săptămâni. Mama ei trebuia să vină să aibă grijă de băiețelul nostru de 3 ani dar a intervenit ceva și nu a mai ajuns. Așa că mi-am luat eu concediu. La început nu prea știam ce să îi gătesc, unde sunt toate lucrurile, dar a trebuit să învăț repede.
Când soția a venit acasă, mi-am dat seama că recuperarea ei va dura. Am continuat serios să am grijă de toate. Și după ce am reluat serviciul nu mi-am părăsit îndatoririle, îi făceam eu baie belușei că soția nu putea ridica nimic, mă trezeam noaptea să încălzesc biberoanele etc. Nici nu știu când a trecut un an. Soția este bine dar eu devin din ce în ce mai convins că trebuie să mă implic mai mult ca tată și soț. Împărțim acum totul, și treburile din casă, gătit, curățenie, aprovizionare, dar și îngrijirea celor mici.
Săptămâna trecută însă, a fost ziua mea și am invitat niște prieteni de la lucru. Am mâncat, am avut un timp minunant împreună. Spre final, am observat că pitica avea nevoie să i se schimbe pampersul și am luat-o în camera de alături să fac asta. Când m-am întors colegii râdeau și toată seara m-au luat la mișto că sunt ”ajutor” pentru soție și dacă nu cumva o să-mi pun și basma. Le-am spus și lor și tuturor care mai consideră că e ceva înjositor să faci astfel de lucruri ca bărbat: sunt tată, sunt părintele copiilor mei și nu ”ajutorul” soției! Locuiesc și eu în casa asta, am avut și eu o contribuție la cele două minuni, așa că de ce să nu ajut? De ce să nu-mi fac partea? Am un serviciu? Câștig exact cât primește soția indemnizație de creștere a copilului și nu cred că ar conta dacă aș câștiga mai mult. Mănânc zilnic, dorm în casă și trebuie să strâng după mine, să mă asigur că avem ce ne trebuie și că suntem toți bine îngrijiți. Matei D.
Nu am ce comenta prea mult la aceasta, decât spun că sunt perfect de acord că treburile în familie trebuiesc împărțite între soți. Voi ce credeți?