Profesorul american Jeffrey Johnson, cel care a condus grupul de cercetători, susţine că părinţii nu ar trebui să le permită copiilor să stea mai mult de 60 minute în faţa ecranului, pentru că efectele asupra psihicului celor mici ar putea fi devastatoare.
22,5% din participanţii la studiu care au privit la televizor scene violente între una şi trei ore pe zi, în copilărie, au dezvoltat un comportament violent în adolescenţă. Procentul urcă până la aproximativ 30% în cazul celor care au stat în faţa micilor ecrane, zilnic, peste trei ore. Există chiar o diferenţă între fete şi băieţi. Pentru aceştia din urmă, riscul apariţiei unui comportament agresiv este de aproape patru ori mai mare decât la fete.
Psihologii au studiat comportamentul a 707 copii timp de 17 ani, descoperind că agresivitatea începe să se manifeste la 16-22 de ani, stabilind şi o relaţie direct proporţională între timpul petrecut în faţa televizorului şi numărul persoanelor devenite agresive. Astfel, dacă în cazul celor care au privit până la o oră la televizor au dezvoltat un comportament agresiv doar 5,7% din participanţii la studiu (2,3% fete, 8,9% băieţi), în cazul celor care şi-au petrecut în faţa televizorului între o oră şi trei ore zilnic procentul a urcat la 22,5% (11,8% fete, 32,5% băieţi) şi mai mult în cazul celor care au depăşit limita celor trei ore: 29,8% (12,7% fete, 45,2% băieţi).
Concluzii şi sugestii : rolul mass mediei este de a prezenta şi informa realitatea în complexitatea ei şi nu doar de a o fragmenta prin extragerea anumitor evenimente negative care în loc să formeze şi să educe populaţia, dimpotrivă, prezintă selectiv evenimente violente ce au ca impact formarea de comportamente indezirabile din punct de vedere psihosocial. Rolul emisiunilor de televiziune şi al mesajelor transmise, ar trebui să fie acela de a informa obiectiv, echilibrat şi neutru în scopul creării opiniilor şi nicidecum al creării convingerilor, de a informa şi conferi o interpretare a faptelor cât mai deschisă, de a cultiva apropierea între semeni, de a transmite valorile perene, cultura tinerelor generaţii, de a răspunde nevoilor de relaxare şi divertisment prin emisiuni instructive.
Dacă adultul are puterea de a decela şi selecta emisiunile, nu acelaşi lucru putem afirma şi despre copii care copiază modelele negative şi le reproduc lipsindu-le discernământul. Societatea românească are multe personalităţi, care au reuşit să se impună şi considerăm că avem nevoie de a ne fi prezentate pentru a le înţelege modul de gândire, de voinţă şi acţiune în afirmarea personalităţii lor, ceea ce ar permite modelarea excelenţei copiilor de azi ce vor deveni tinerii şi adulţii de mâine. Excesul consumului de televizor şi calculator alienează comportamentul uman şi predispune la inactivitate, depresie, agresivitate, comportamente adictive şi alienare.
Din aceste considerente, propunem o diversificare a emisiunilor televizate în care să-şi găsească locul cultura şi promovarea oamenilor de succes, adevărate modele, care au reuşit să-şi împlinească visurile prin efort, implicare, consecvenţă şi pasiune pentru evoluţia psihospirituală şi profesională.
Este de preferat ca televiziunea să creeze spaţiu şi pentru desene animate de calitate, emisiuni pentru copii cu caracter profund educativ din care adulţii să poată să desprindă idei, sugestii despre nevoile copiilor şi activităţile specifice vârstei copilăriei, când proprii copiii petrec timp alături de alţi copii. Prin joc şi activităţi instructiv-educative, activităţi sportive, copiii învăţă cum să-şi dezvolte capacităţile de interrelaţionare, comunicare, de stimulare a imaginaţiei creative, consumând energia în mod constructiv. Aşadar, să-i învăţăm pe copii cum să-şi dezvolte personalitatea prin alcătuirea unui program igienic de viaţă, prin alegerea emisiunilor educative, a frumosului, inculcându-le valorile tradiţionale perene şi universale, cultura şi modelele pe care societatea le consideră a fi adevăratele repere. Să-i ajutăm să-şi formeze deprinderi şi conduite sănătoase evitând impunerea forţată a propriilor convingeri şi principii de viaţă parentale, contribuind astfel la dezvoltarea conştiinţei copiilor.
Psihopedagog Anca MORARU, masterand SNSPA, Bucureşti (anca_mo@yahoo.com)
Psihopedagog Adina MORARU, Grădiniţa Marry Poppins, Bucureşti (adina_psy@yahoo.com)
Bibliografie:
1. Mitrofan, I., Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea copilului, Ed. Sper, Bucureşti, 2001
2. http://www.scribd.com/doc/4034413/Mass-Media-si-Criminalitatea-de-Pr-Conf-Univ-Dr-Octavian-Pop
Articol preluat de pe http://www.psihohipnoza.ro/