Este cunoscut faptul ca televizorul exercita o forta de atractie asupra copilului inca de la cea mai frageda varsta. Desi nu intelege nimic, copilul este atras de imaginile vizuale foarte colorate si de sunetele care insotesc aceste imagini.
La nivel mondial s-au facut mii de studii care arata ca ponderea scenelor de violenta in aproape toate emisiunile, incepand cu desenele animate si terminand cu emisiunile de stiri, este foarte mare. Aceleasi studii arata cat de repede asimileaza copilul comportamente vazute la televizor. Copiii simt nevoia sa se identifice cu diverse personaje, au o imaginatie bogata si isi doresc ca intamplarile prezentate pe micul ecran sa aiba un corespondent sau chiar o continuare in realitate. Ei vor sa fie sau macar sa se asemene cu personajul principal.
Dar cum este acest personaj principal? Daca este de genul masculin nu trebuie sa-i lipseasca muschii puternici, si mai ales, trebuie sa stie sa imparta pumni intr-un mod cat mai spectaculos. Asta pe langa folosirea pistolului sau a altor arme mai vechi ori mai noi. El iese intotdeauna biruitor si este aclamat de cei din jur. Este respectat, rezolva orice situatie si de cele mai multe ori impresioneaza prin forta fizica, mai rar prin inteligenta. Cu un pumn bine aplicat isi culca rivalul la pamant spre amuzamentul tuturor.
Si personajele feminine stiu sa se bata, avand ca rivali persoane de ambele sexe. Si daca de la un barbat ne asteptam sa fie puternic, o femeie care prin miscari agile reuseste sa-si arunce la pamant adversarii, este si mai de admirat.
Ce fac copiii dupa ce vad un astfel de film (fie cu actori sau cu personaje animate)? Cei mai multi incearca sa semene cu personajul-erou. Mimeaza figuri de lupta, mai in gluma, mai in serios. Treptat aceasta idee de rezolvare a conflictelor prin agresiune fizica incepe sa li se para normala.
Un fapt ingrijorator este acela ca, privind scene violente, cu sange si morti, sensibiliatea copiilor va scadea. Ajung sa priveasca crima ca pe un fapt divers. Nu-i mai impresioneaza persoanele in suferinta, nu li se pare normal sa ajute astfel de persoane, se instaleaza indiferenta fata de semeni.
Faptul ca adolescenti si copii au fost implicati in acte de violenta asupra animalelor sau chiar a altor persoane este deosebit de ingrijorator.
Studiile, dar si realitatea au aratat cresterea numarului de persoane cu comportament agresiv, precum si instalarea acestui comportament de la varste foarte fragede. Astfel intre 1984 si 1992 numarul de crime comise de copii in S.U.A. a crescut de la 987 la 23 000. Multi detinuti care au comis crime au declarat ca s-au inspirat de la televizor.
Se pare ca exista o legatura si intre sinuciderile din randul adolescentilor si tinerilor si emisiunile vizionate la televizor (desigur, mai exista si alte cauze, de fapt un complex de cauze, in care televizorul isi are rolul lui).
Unii oameni de stiinta, in urma experientelor efectuate, au ajuns la concluzia ca in timpul scenelor de violenta vizionate este activata aceeasi retea de neuroni ca in timpul participarii reale la un act de violenta.
Este ingrijorator faptul ca violenta este acceptata ca modalitate de rezolvare a unor probleme. Se diminueaza constiinta ca violenta poate produce suferinta altor oameni, ca aceste consecinte ale ei pot fi grave si pe termen lung. Astfel uneori televiziunea devine o scoala a violentei, unde copilul si tanarul isi pierd sensibilitatea, compasiunea fata de ceilalti, ajung infirmi sufleteste.
Pe de alta parte sporeste sentimentul fricii , al insecuritatii, oamenii devin mai stresati, mai irascibili, iar in subconstient se si pregatesc sa se apere, astfel comportamentul violent se insinueaza in imaginatia individului, care se simte indreptatit sa-l foloseasca la randul lui.
Este ingrijorator faptul ca, desi toate aceste informatii se stiu, situatia nu se imbunatateste. Cei mai multi parinti nu au posibilitatea sa-si supravegheze copiii in permanenta. Uneori chiar si cand sunt acasa, parintii, cu problemele lor, ii lasa pe copii sa se uite la televizor, fara sa verifice la ce fel de emisiuni se uita acestia.
Pe de alta parte, este greu de crezut ca televiziunile, in goana lor dupa audienta, vor renunta la transmisii de genul celor despre care am relatat, justificandu-se prin faptul ca atentioneaza cand sunt emisiuni nerecomandate copiilor.
O solutie ar fi cea a campaniilor de constientizarea populatiei asupra pericolului pe care violenta promovata la televizor o exercita nu numai asupra tinerilor si copiilor, dar si a intregii societati. O asemenea initiativa a fost pornita de CNA prin campania „Nu lasa copilul educat de televizor”. Va prezentam in continuare 3 spoturi in care se prezinta influenta negativa pe care televizorul o poate avea asupra copiilor