Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Dezvoltarea psihica a copilului in perioada intrauterina si in primul an de viata

Dezvoltarea psihica a copilului in perioada intrauterina si in primul an de viata

Viata fiintei numite „om” incepe cu 270-284 zile inainte de nastere. Organele si sistemele functionale apar intr-o anumita ordine, primele fiind inima, plamanii, tubul digestiv. Tesutul muscular se dezvolta odata cu tesutul osos, facand posibile miscarile fatului. Chiar si in perioada intrauterina fatul are si o oarecare independenta fata de mama, manifestata mai ales prin diferite miscari, ceea ce ne duce cu gandul la un psihism prenatal. Acest psihism, desi vag, reprezinta baza de nesters in care vor fi acumulate toate achizitiile ulterioare.

Este important de stiut ca intre evenimentele externe traite de mama si dezvoltarea fetusului este o stransa legatura, de aceea mama trebuie sa evite emotiile, situatiile tensionate, conflictele. Acestea produc schimbari chimice in fluxul sanguin, care pot influenta aparitia unor organe, dezvoltarea fatului in general. Tot ceea ce „consuma” mama(alimente, bauturi, fum de tigara, medicamente, emotii pozitive sau negative) ajunge si la copil. Daca factorii nocivi sunt intensi, frecventi si mai ales la inceputul vietii fatului consecintele pot fi grave.

Nasterea este un fenomen normal. Cu toate acestea ea produce atat mamei cat si copilului un disconfort, manifestat in cazul mamei prin durere(estompata mult in ultimul timp datorita descoperirilor din domeniul medical), emotie, frica iar in cazul copilului, printr-o schimbare brutala a echilibrului anterior, a conditiilor de existenta.

Copilul cantareste la nastere in general intre 2500-4000g, iar lungimea este intre 47-55 cm, aceste valori pot fi insa depasite in ambele sensuri. Scheletul prezinta zone cartilaginoase de crestere, iar scoarta cerebrala este apta sa primeasca informatii si sa reactioneze corespunzator.

Senzatiile gustative- receptorii se gasesc pe intreaga suprafata a limbii, pe peretii interiori ai obrajilor, pe valul palatin si chiar pe o parte a esofagului. Copilul recepteaza mai ales senzatia de dulce, apoi acru, mai putin amar sau sarat.
Senzatiile olfactive- detecteaza doar mirosurile puternice, legate in special de trebuinte biologice.

Citește și:   7 lucruri pe care să nu i le spui copilului tău

Senzatiile tactile- sunt prezente mai ales in jurul ochilor si a cavitatii bucale, mai putin la nivelul palmelor si al talpilor si aproape inexistente la nivelul spatelui.

Senzatiile vizuale- din primele clipe distinge intunericul de lumina, nu vede forma obiectelor ci doar niste pete. La 3-4 luni incepe sa distinga culorile dupa stralucirea si intensitatea lor ( galben, oranj, rosu, albastru, verde). Abia la sfarsitul primului an de viata reuseste sa vada obiecte ce se afla cam la 5 m distanta.

Senzatiile auditive- la nastere copilul are o surditate usoara datorita lichidului amniotic ce inunda urechea mijlocie. La 1-2 luni devine sensibil la vocea umana, la 4 luni percepe muzica, la 6 luni chiar o urmareste.

Conduita motorie-Primele miscari sunt haotice, necoordonate, mai intai la nivelul gurii, ochilor, apoi si celelalte parti ale corpului. Treptat copilul face diverse achizitii, apuca, pipaie si manevreaza obiecte, le trece dintr-o mana in alta, Mai tarziu cauta un obiect ascuns. La 4 luni sta in sezut sprijinit, la 6 luni nu mai are nevoie de sprijin. Se ridica treptat tinandu-se de obiecte, in jurul varstei de un an incepe sa mearga. Timpul necesar acumularii acestor achizitii este diferit de la un copil la altul.

La 3-4 saptamani, uneori chiar mai devreme, apare zambetul. (Se pare ca pe unele ecografii facute in ultimele luni intrauterine apar „fete zambitoare”.)

Conduita verbala-Catre sfarsitul lunii a doua incepe ganguritul, dupa care urmeaza articularea unor vocale sau consoane. La varsta de 5 luni repeta silabe, iar cam la 10 luni pronunta primele cuvinte. Acestea sunt de fapt cuvinte- propozitii: „buf” inseamna „atentie, poti sa cazi”, „ham-ham” inseamna „acesta este un caine” etc. Este foarte important de stiut ca in aceasta perioada copilul trebuie stimulat mult in perceperea limbajului adultului. Cu cat comunicarea,activitatea verbala este mai intensa , cu atat sansa ca sa ajunga mai tarziu la un nivel ridicat de inteligenta este mai mare.La varsta de un an, copilul poate folosi 10-15 cuvinte.

Citește și:   Cresterea si dezvoltarea psihica a copilului intre 1 -3 ani

Conduita inteligenta- in jurul varstei de 4 luni copilul plange pentru a fi luat in brate, la 8 luni face un gest cu un anumit scop(trage fata de masa ca sa ajunga la un obiect).Pana la varsta de un an incepe sa desfaca obiectele, isi apropie o jucarie cu un baston. Daca de un fotoliu sunt atarnate mai multe sfori iar de capatul lor sunt legate jucarii, prin incercare si eroare descopera de care sfoara este legata jucaria preferata.

Varsta cronologica nu corespunde cu cea biologica sau cea psihica si fiecare copil are ritmul lui propriu de dezvoltare.
In aceasta perioada copilul este dependent aproape total de adult. Activitatea fundamentala este reprezentata de satisfacerea trebuintelor organice. Adaptarea la mediu se realizeaza prin reflexe neconditionate.

Cerinte psihopedagogice: sa fie implicat in actiuni directe cu obiecte (apucare, pipaire, manuire, observare etc), sa se „converseze” cu el, sa i se acorde atentie, sa fie antrenat in diferite jocuri, sa fie stimulat in permanenta. Este foarte important fluxul de afectivitate pe care adultul il transmite copilului. Daca parintii sunt foarte preocupati de alimentatie, igiena, pastrarea sanatatii, aceeasi preocupare trebuie sa o aiba si pentru dezvoltarea psihica a copilului. Nu trebuie sa considere ca este prea devreme, cu cat niste achizitii sunt facute mai timpuriu, cu atat acestea creaza premisele altor acumulari, realizandu-se echilibru intre dezvoltarea fizica si cea psihica.

Lasa un comentariu