„Mă chinuiam deja de minute-n şir să-l îmbrac pe Filip şi să-l conving să stea cu pălăriuţa de soare pe cap ( ne scrie o mămică). Pe scări, n-a vrut să coboare decât ţinut în braţe. În faţa blocului şi-a scos pălăriuţa din cap şi a aruncat-o în prima baltă rămasă după ploaie, apoi a rupt-o la fugă în timp ce eu încercam s-o recuperez din noroi. I-am spus să se oprească dar el a zbughit-o în mijlocul străzii exact în momentul când în viteză se apropia o maşină. Zgomotul de frână şi silueta copilului meu în faţa maşinii m-au transformat într-o stană de piatră incapabilă să reacţionez, să respir, să clipesc, sau să pot scoate vreun cuvânt. Cu ultimele puteri m-am apropiat de maşina care oprise la câţiva centimetri de copil, mi-am cerut scuze şoferului, care m-a înjurat, apoi l-am apucat pe copil strâns de încheietura mâinii. Frica şi panica din suflet s-au transformat în furie şi cu ultimele puteri, abia mi-am reprimat gândul de a-i aplica pentru întâia oara, o palmă peste fund. Mă întreb dacă am procedat bine sau ar fi fost cazul să-i trag o palmă, prima palmă, astfel încat să-l pedepsesc şi să mă ţină minte, să asculte, să înveţe regulile…să-mi descarc anxietatea şi furia…”
Corecţia fizică
Corecţia fizică reprezintă cea mai controversată metodă de disciplină. Din acest motiv părinţii se pot împărţi în trei categorii. Prima categorie este a celor care consideră că „bătaia e ruptă din rai“ şi se folosesc de ea pentru a corecta orice greşeală a copilului. Apoi sunt cei care cred că bătaia poate fi folosită numai în anumite cazuri în care copilul este atenţionat că a făcut ceva extreme de grav, iar în ultima categorie sunt incluşi părinţii pentru care bătaia este inadmisibilă în cazul copiilor.
În ce situaţii avem voie să lovim copilul?
A fi parinte bun este ceva dobândit, învaţat prin experienţă şi nu înnăscut. Este bine să-i explici copilului tau regulile de comportament şi consecinţele în cazul neascultării.Dacă nu ai făcut-o, e timpul să începi chiar acum, altfel copilul nu are nici o vină pentru conduita sa din moment ce nu i-ai explicat ce are voie să facă şi ce nu are voie să facă! Copilul se modelează dupa comportamentul părinţilor şi al anturajului. De aceea, ca părinte, fii atent la modul tău propriu de comportament şi nu doar la sfaturile pe care i le dai! Consider ca deşi se spune ca “bataia e ruptă din rai”, nu trebuie aplicata pentru orice motiv. Când aceeaşi greşeală se repetă, copilul trebuie atenţionat într-un fel, este firesc să existe anumite limite pe care trebuie să învaţăm să i le fixăm. Fii consecvent în educaţia copilului şi pune-te de acord cu partenerul de viată, cu familia care creşte şi educă copilul şi adoptaţi aceleaşi reguli! Un comportament pasiv ori prea îngăduitor ca şi unul violent sunt la fel de dăunătoare pentru educaţia copilului pe termen mediu şi lung.
Care este diferenţa dintre o palmă la fund şi o palmă peste faţa?
Copiii au tendinţa de a asocia palma cu acea parte a corpului care a fost lovită considerand-o ulterior inadecvată, negativă. Există şi alt gen de pedepse: interdicţia de a privi la TV emisiunea preferată, darea orei de culcare mai devreme decât era stabilită, dar a doua zi reluaţi comunicarea cu copilul şi asiguraţi-l de iubirea dumneavoastră. Trăirea abandonului, a rejecţiei sunt sentimente nocive în dezvoltarea personalităii copilului. Disciplinaţi şi iubiţi copilul în acelaşi timp!
Cum să facem să nu ne lovim copiii?
Să aducem răbdare şi echilibru în personalitatea noastră, mai multă stapânire de sine. Ceea ce trăim transmitem copiior noştri atât prin limbajul verbal cât şi nonverbal. Copiii apreciază părinţii puternici care au respectul şi siguranţa de sine, de fapt aceştia au şi cele mai bune rezultate în educaţia propriilor copii.
Să învăţăm să comunicam cu copiii noştri explicandu-le şi predându-le normele de conduită în familie şi în societate. Mai mult decât atât, noi să fim modelul lor pe care, cu siguranţă, îl şi imită.
Care sunt efectele pe termen lung în cazul corecţiei fizice la copii?
Atunci când pedepsele nu sunt exagerat de aspre, copilul îşi va însusi o conduită dezirabilă din punct de vedere psihosocial. Îl vom face să înţeleagă că noi, ca părinţi, îl iubim chiar şi atunci când îi aplicăm corecţii, dorind ca el să înveţe să respecte anumite reguli în familie şi în cadrul mai larg, şcoală şi societate; ceea ce nu iubim şi aprobăm este comportamentul inadecvat pe care îl dezvoltă în anumite contexte şi sperăm astfel, să şi-l schimbe. Rolul nostru de părinte este acela de a modela şi supraveghea. comportamentul sănătos al copilului. Să-i învăţăm regulile şi anumite responsabităţi specifice vărstei lor.
În cazul în care agresivitatea a fost la cote înalte e posibil să-i afectăm spiritul şi copilul va răspunde cu acelaşi comportament, devenind agresiv şi violent în familie şi în grupul de copii simţindu-se revoltat, lipsit de valoare, neiubit. El îşi va găsi victime printre fiinţele fragile, slabe. De asemenea, comunicarea sa cu semenii va fi adesea disfuncţională, integrarea sa în colectiv şi în societate va avea de suferit, deoarece, agresivii sunt adesea ocoliţi, rejectaţi şi în final, ei se pot simţi nu doar respinşi, ci şi foarte frustraţi din cauza marginalizarii sociale. Toate acestea, pot avea ca efect inadaptarea şcolară şi socială , iar în plan psihologic- tulburări de personalitate.
Psiholog Dr. Aurelia MORARU
Articol preluat de pe http://www.psihohipnoza.ro