Înţelepciunea populară nu-şi dezminte valoarea de adevăr a proverbelor sale nici de această dată. Cât e de greu să creşti şi să educi un copil? Puţini sunt tinerii care, întemeindu-şi o familie iau în calcul şi acest asăpect. Pentru cei mai mulţi a avea grijă de copil înseamnă a-i asigura un confort material la standerde cât mai ridicate, neglijându-se aproape total latura intelectuală, afectivă, comportamentală. De-a lungul timpului această problemă s-a rezolvat prin transmiterea unor valori morale de la familiile de provenienţă, la familia nou formată. Un rol important l-au avut şcoala şi biserica. Nu au existat şcoli (în sensul unei reţele bine organizate) unde să înveţi cum să ajungi un bun părinte. Abia în ultimul timp Institutul pentru educaţie UNESCO a inceput organizarea de simpozioane, conferinţe, programe prin care s-a promovat schimbul de idei şi iniţiative care să vină în sprijinul familiei in sensul îndeplinirii funcţiei educative a acesteia. Scoala, unele organizaţii nonguvernamentale, instituţii medicale încearcă să-si asume rolul de “şcoală a părinţilor”. Mai ales în ultimul timp în şcoli au fost lansate parteneriate şcoală-familie, cu rezultate mai bune sau mai modeste.
Iată câteva idei cu ajutorul cărora vă puteţi îmbunătăţi stilul de educaţie şi deci calitatea de părinte.
1. Discutaţi cât mai mult cu copilul, nu pierdeţi nici o ocazie de a comunica cu el.
2.Arătaţi-i că vă interesează în mod real preocupările lui.
3.Păstraţi-vă calmul atunci când trebuie să-i explicaţi ceva de mai multe ori.
4.Ajutaţi-l să treacă peste eşecuri, nu uitaţi că dv. deşi sunteţi adult greşiţi uneori.
5.Nu-l ameninţaţi, nu ţipaţi la el şi, mai ales, nu-l jigniţi.
6.Fiţi consecvent când luaţi o hotărâre în privinţa lui.
7.Nu-i faceţi promisiuni pe care nu le puteţi onora.
8.Când nu-i puteţi satisface o dorinţă explicaţi-i clar care sunt motivele refuzului.
9.Nu vă contraziceţi sau, şi mai rău, nu denigraţi partenerul de viaţă in faţa copilului, fiţi de aceeaşi parte a baricadei, pentru că el are nevoie să simtă sprijinul ambilor părinţi.
10.Autoritatea excesivă este la fel de nocivă ca şi indulgenţa excesivă.
11.Faceţi-l să sima că vă preocupă necazurile şi problemele lui, chiar dacă vi se par copilăreşti.
12.Încurajaţi-l şi lăudaţi-l ori de câte ori a făcut un lucru bun.
13.Nu uitaţi, climatul din famile este mult mai important decât nivelul economico-social al acesteia.
14.Explicaţi-i că are drepturi, dar şi îndatoriri.
15.Fiţi concilianţi atunci când este cazul, nu-l forţaţi să fie el întotdeauna cel care cedează, dar nici nu cedaţi de fiecare dată.
16.Fiţi-i copartener in unele activităţi, inclusiv jocul, ori de câte ori puteţi.
17. Gândiţi-vă că sunteţi un model permanent pentru copil, deci fiţi optimist, perseverent, corect, dacă vreţi să fie şi el aşa.
18.Dacă aveţi o discuţie în contradictoriu încercaţi să priviţi lucrurile şi din punctul lui de vedere.
19.Dacă aveţi 2 sau mai mulţi copii, făceţi-vă din când în când timp pentru fiecare în parte, pentru că ei sunt personalităţi distincte, nu “lucraţi” tot timpul în grup.
20. Se spune că singura dragoste dezinteresată este cea a părintelui pentru copiii săi,să luaţi in calcul şi acest lucru.