DOUĂ METODE DE EDUCAŢIE
Putem explica oare faptul că tot mai mulţi copii sfârşesc prost, inclusiv cei proveniţi din familii bune ? Da. Există nişte răspunsuri clare care explică de ce atât de mulţi copii precum şi părinţii lor au atât de multe probleme fără precedent până acum. Aceste răspunsuri nu sunt simple, deşi multe dintre probleme îşi au originea la nivel educaţional: felul în care reacţionăm în raport cu nevoile copiilor noştri. Exista două formulări care rezumă felul în care părinţii rezolvă nevoile copiilor lor. Unii părinţi practică metoda educaţiei prin reacţie. Alţii aplică o metodă proactivă la nivelul educaţiei. Diferenţa-cheie în privinţa rezultatelor acestor atitudini la nivel educaţional este următoarea: Educaţia prin reacţie urmăreşte în special ceea ce fac copiii.Educaţia proactivă urmăreşte în special de ce au nevoie copiii. Metoda prin reacţie presupune o educaţie care are la bază un sistem de pedepse. Metoda proactivă anticipează şi încearcă să satisfacă nevoile elementare ale copiilor. Această metodă pozitivă, proactivă, este cea mai eficientă în privinţa educaţiei copilului.
CHEIA EDUCAŢIEI EFICIENTE
Exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu contează dacă ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce contează cu adevărat este ca părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă iubit cu adevărat. Nevoile esenţiale ale copiilor nu se modifică. Sigur că există factori care se schimbă — contextul, factorii externi şi modalitatea de exprimare în funcţie de societatea respectivă— iar modificările pe care le-am constatat în ultimele decenii îi îndreptăţesc pe părinţi să se îngrijoreze, complicându-le foarte mult delicata misiune de a-şi creşte copiii. Adesea, societatea pare că face front comun împotriva a ceea ce încercăm noi să realizăm acasă. Şi totuşi, în ciuda acestei realităţi, trebuie să nu uităm: nevoile fundamentale ale copiilor rămân aceleaşi. Cea mai importantă nevoie constă în faptul că ei vor să se simtă iubiţi. Majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii, dar nu toţi îşi exprimă afecţiunea astfel încât să se facă înţeleşi sau să satisfacă întru totul nevoile copilului. Daca mediul cultural sau comunitatea din jur corespunde suficient valorilor familiei, părinţii pot adesea să fie ceva mai puţin eficienţi în educaţie, având în vedere că altcineva le va prelua această misiune. Dar atunci când copiii se dezvoltă într-un mediu cultural total diferit faţă de ceea ce cred şi preţuiesc părinţii, sarcina de a satisface nevoile copiilor rămâne exclusiv asupra lor. Actualmente,aproape că nu ne mai putem permite greşeli.
Ca părinţi care doresc să aibă copii responsabili, cu un caracter solid, aşa cum se cuvine la acest început de secol, vă daţi seama de amploarea misiunii care vă revine. În general, nu vă puteţi baza total pe şcoli, pe vecini sau pe comunităţi care să vă ajute în mod semnificativ. Adesea, nu puteţi avea încredere nici în propriile rude sau în biserică pentru a reîntări ceea ce îi învăţaţi şi le daţi ca model copiilor acasă. Şi categoric că nu puteţi avea încredere în mijloacele de informare de masă având în vedere unele mesajele pe care le transmit.
Trăim într-o societate care adesea este pur şi simplu împotriva copiilor. Să analizăm puţin ce se întîmplă:
• Nevoile copiilor nu mai sunt în general prioritare.
• Unele şcoli au devenit un adevărat haos şi nu refugiul în care copiii să poată învăţa. Centrele de monitorizare a maladiilor cu sediul în Atlanta au inclus violenţa în şcoli
ca principală preocupare în domeniul sănătăţii publice la nivelul întregii Americi.
• Cei din publicitate exploatează slăbiciunile şi dorinţele arzătoare ale tinerilor.
• Avorturile libere fac ca apariţia unui copil să fie nu numai ceva opţional, dar chiar ceva de care ne putem lipsi.
Când adulţii nu doresc un copil, îl pot scoate din pântece „pentru a proteja drepturile femeii”, ignorîndu-le pe cele ale copilului.
• Maltratarea copiilor rămîne o mare nenorocire a societăţii acestui început de secol XXI.
Toate acestea înseamnă că voi, ca părinţi, trebuie mai mult ca niciodată să înţelegeţi nevoile copiilor, atât cele prezente cât şi în perspectiva viitorului, pentru a acţiona consecvent spre satisfacerea lor, în relativ puţinii ani în care îi aveţi pe cei dragi la voi în casă.