Este o boală infecţioasă şi contagioasă, produsă de un cocobacil, agentul cauzal fiind Bordetella pertussis. Sursa de infecţie este omul bolnav, iar perioada de incubaţie este de 7-10 zile.
Ca urmare a introducerii imunizării antipertussis, evoluţia acestei boli este sporadică, cu numeroase forme atipice, de obicei în perioada de iarnă-primăvară a anului, cazurile apărând mai ales la copilul în vârstă de peste 3 ani. Formele clinice mai severe apar la sexul feminin.
Incidenţa la 100.000 locuitori, în 1998 a fost de 0,43 în România şi 1,2 în zona de vest a ţării.
Prima săptămâmă de boală reprezintă o perioadă necaracteristică, asemănătoare oricărei boli respiratorii, nu sunt indicii deosebite pentru tusea convulsivă, fiind perioada cu contagiozitatea cea mai mare. Singurul semn este tusea nocturnă, spasmodică şi rezistentă la calmante. Febra poate lipsi sau este moderată.
Boala este severă şi greu de suportat la sugari şi copiii mici. Părinţii observă că noaptea copilul are lungi accese de tuse, tuşind de 8-10 ori până să-şi tragă respiraţia. Se îneacă şi vomită sau inspiră adânc şi sonor, producând un sunet asemănător răgetului de măgar. Dacă nu este tratată boala are o evoluţie lungă: 4-6 săptămâni, chiar şi 2-3 luni, dând complicaşii pulmonare, emfizem, encefalită, sechele respiratorii.
Accesul incepe, de obicei, cu o senzatie premergatoare rea, de sufocare, de neliniste, cascat sau stranut repetat. Între accesele de tuse starea generală a copilului este bună, copilul este afebril, vioi, apetent.
În cursul accesului de tuse, faciesul este congestionat (chiar cianotic în accesele prelungite), ochii lăcrimează şi au conjunctivele hiperemiate, uneori cu microhemoragii, salivaţia este abundentă, limba este proiectată în afară şi cu vârful orientat în sus, astfel că se pot produce ulceraţii ale frâului lingual (la sugarul de 6 luni care are doar 2 incisivi inferiori). Numărul de accese de tuse în 24 de ore variază de la 4 – 8 (în formele uşoare) până la 30 (în formele severe)
Orice persoană care intră în contact cu un copil care are tuse convulsivă trebuie să ia tratament ( antibiotice ) pentru a preîntâmpina boala.
În cazul în care copilul are o tuse mai accentuată în primele zile ale unui guturai mai sever, nu este vorba despre tuse convulsivă. Dacă există dubii în privinţa diagnosticului, există teste de laborator care îl pot preciza.
Prevenirea apariţiei bolii se face prin vaccinare. Un copil poate să facă boala chiar dacă a fost vaccinat, dar în forme mult mai uşoare.
Tratamentul se face cât mai precoce cu antibiotice ( ampicilină şi eritromicină ), calmante ale tusei, sedative nervoase. Formele severe se tratează la spital. Majoritatea copiilor se simt mai bine în timpul bolii dacă stau la aer rece ( dar trebuie protejaţi de frig ). Dacă nu au febră se pot juca afară dar trebuie să evite contactul cu alte persoane. Dacă vomită des este bine să li se dea mese mai dese, dar mai reduse cantitativ. Masa se va lua după un acces de tuse, deoarece mai durează ceva timp până la următorul acces. De menţionat că în convalescenţă şi încă aproximativ 6 luni de la debutul tusei convulsive, orice intercurenţă respiratorie poate redeştepta tusea.
Pentru a evita formele grave este foarte importantă consultaţia medicului. Acesta va stabili dacă este vorba de tuse convulsivă, precum şi tratamentul cel mai potrivit, pe baza unei evaluari complete a starii de sanatate din prezent si din trecut.
