O prietenă învățătoare mi-a povestit că a fost surprinsă când un băiat foarte liniștit și bun la învățătură s-a încăierat în pauză cu niște colegi. L-a luat deoparte și a discutat cu el ca să vadă care este problema:
–Băieții aceștia te-au supărat cu ceva?
-Da, a mormăit el, au spus ceva rău despre mama.
-Au înjurat sau ce?
-Doar ceva adevărat…
-Și dacă e adevărat, de ce te-ai supărat așa? a insistat ea.
-Pentru că nu e treaba lor să se bage, să judece. E familia mea… a răspuns cu lacrimi în ochi băiatul.
-Se întâmplă ceva rău în familia ta? s-a îngrijorat învățătoarea.
După câteva momente de tăcere elevul a dezvălui ceva surprinzător:
-Dacă este rău sau bine, eu nu știu. Mama e divorțată. Iese cu mai mulți bărbați, nu se ascunde, de aceea au aflat și colegii. Eu tot sper să găsească pe cineva care să rămână și să fie fericită. Dar nu se întâmplă așa…
Prietena mea mi-a spus că nu l-a mai putut întreba nimic pentru că nu a știut cum să reacționeze. A continuat să-l supravegheze pe băiat cu înțelegere dar putea observa că este vădit afectat.
Deci ce se întâmplă cu copii cu părinți singuri care ies cu mai mulți parteneri:
-
Chiar dacă sunt mai mici, nu trebuie să presupui că ei nu înțeleg ce se întâmplă și nu vor fi afectați -
Un partener nou adus în casă sau în viața unui copil înseamnă o schimbare importantă la care el trebuie să facă față. Încearcă să-l cunoască, să-l accepte, să dezvolte o legătură, poate chiar să-l îndrăgească și să spere că-i va deveni părinte. Dacă acest lucru se repetă des și tot apare altcineva, perturbă emoțional toată viața micuțului putând declanșa probleme serioase.
-
Dispariția unui partener poate fi simțită ca pe o nouă pierdere de către cel mic, ca un nou abandon (mai ales dacă au trecut anterior printr-o situație de divorț al părinților).
-
Dacă celălalt părinte este încă în preajmă și se implică activ în îngrijirea și educația copilului, el va fi confuz cu privire la rolurile din familie (acum va fi vorba despre doi tătici sau două mămici)
-
Cei mici pot dezvolta anxietate, teama de abandon și de a fi iubiți mai puțin, dar de obicei nu au atitudine negativă față de părinte și persoanele cu care se întâlnește
-
Copiii mai mari pot fi reticenți la ideea unui nou adult în casă și deveni ostili față de părinte sau de parteneri. Pot manifesta crize de furie, gelozie, spirit de competiție. Specialiștii spun că în relațiile lor ulterioare ca adulți pot avea probleme dezvoltând atașamente ciudate, bazate pe neîncredere, respingere, evitare, agresivitate.
-
Riscul la adolescenții și tinerii care sunt afectați de legăturile multiple este și să adopte un comportament deviant cum ar fi fuga de acasă, abandonul școlar, refugierea în grupuri de prieteni ciudate, cu influențe rele, refugiul într-o dependență (alcool, droguri, jocuri de noroc etc). Fetele pot căuta repede un ”înlocuitor” de părinte, considerându-se neglijate și pot sfârși în relații nepotrivite sau promiscuie. Este perioada vulnerabilă când pot rămânea însărcinate și aleg să păstreze copilul tocmai pentru a avea ceva al lor, pe cineva în care să-și investească sentimentele în siguranță.
-
Când relațiile sunt publice, pot interveni situații ca cea descrisă la începutul articolului. Presiunea grupurilor sau persoanele batjocoritoare îi poate face agresivi sau izolați pe copii, pot experimenta sentimente de rușine, furie.
-
Dacă relația cu copilul este tensioanată și partenerul dispare, copiii se pot acuza pe ei înșiși (Nu am fost destul de bun, de aceea a plecat. Am provocat prea multe certuri si am stricat totul. Mama este nefericita acum din cauza mea.)
Cum să previi anumite probleme:
-
Dacă ești într-o perioadă de căutare și tatonare, este mai bine să păstrezi relațiile tale private. Dezvăluie-le copiilor, familiei lărgite doar când crezi că va fi ceva serios și de durată.
-
Înainte de a le prezenta partenerul, discută cu copiii, indiferent cât sunt de mici. Spune-le pe înțelesul lor că vrei să îți refaci viața dar că asta nu înseamnă că ei trec pe locul 2 sau că nu o să-i mai iubești.
-
Dacă părintele de care ați divorțat păstrează legătura și se implică, aveți grijă ca cel mic să nu creadă că trebuie să renunțe la el. Puneți în mintea lor că este mai bine să fie iubiți și ajutați de către mai multe persoane, că ceea ce înseamnă părintele natural nu poate fi înlocuit dar că fiecare are părțile sale bune din care poate învăța. Nu va ajuta să prezinți părintele natural într-o lumină mai proastă sau în comparație cu noul partener.
-
Nu încuraja copilul să numească orice nou venit ”mamă” / ”tată”, mai ales nu-i forța, lasă asta să vină mai târziu, natural, când relațiile vor fi sudate îndeajuns și ei se vor simți în siguranță.
-
Petrece mult timp cu copiii. Nu sări peste lucrurile pe care le făceați până atunci împreună și nu introduce brusc în ele partenerul tău.
-
Ai răbdare și înțelegere cu schimbările lor emoționale, crizele sau modul în care se exprimă. Este mai bine să se exprime acasă, în prezența ta decât să-și reprime sentimentele și să aibă probleme la școală, printre prieteni sau mai târziu în viață. Evită să-i pedepsești prea drastic sau să le arăți dispreț.
-
Când sunt calmi și aveți un timp bun împreună, discutați cu copiii frecvent despre cum percep ei noua formulă, persoana care a intrat de curând în viața lor, dacă îi nemulțumește ceva, dacă ar vrea să fie altfel.