Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Parenting AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Sindromul copilului mijlociu sau copilul-sandwich

Sindromul copilului mijlociu sau copilul-sandwich

Când ai 3 copii sau mai mult, automat cineva va fi la mijloc.

Te întrebi ce poate simți copilul tău din mijloc sau cum să te porți cu el pentru a ameliora anumite probleme? Iată câteva informații care te pot ajuta!

”Ceva e rău cu mine…”

Dr. Alfred Adler, un psihanalist austriac, a adus mai întâi la lumină efectele ordinii nașterii. El a sugerat că aceasta are un puternic impact asupra caracterului unui copil. El însuși a fost copil mijlociu în familia lui. Mulți psihologi, educatori și specialiști vorbesc despre „Sindromul Copilului Mijlociu” sau ”, ”Caracteristicile copilului-sandwich”. Acestea pot fi diverse:

Copiii de mijloc se pot simți de multe ori uitați și invizibili, față de frații lor mai în vârstă sau mai mici. În timp ce copiii mai mari beneficiază de toate avantajele de a fi ”primii”, copiii mai mici implică cel mai mult emoțional familia, fiind adesea răsfățați și menajați, acaparându-le toată atenția. Copiii  mijlocii se simt ca și cum nu ar avea nimic special care să fie doar „al lor”, că nu au un loc specific în structura familiei.

Pot avea un sentiment acut că nu sunt iubiți și nu sunt doriți. Acest lucru poate să nu pară adevărat din punctul de vedere al părinților, dar așa percep ei familia și relațiile în acel moment. Ei pot dezvolta complexe de inferioritate și aversiune față de ceilalți frați, așa cum ne dezvăluie și exemplele de mai jos care sunt comentarii pe un forum despre copiii mijlocii:

”Am 14 ani, am un frate mai mare și unul doar cu un an mai mic. Fratele meu mai mare s-a purtat mereu ca și cum el controlează întregul univers. El este tratat foarte diferit de noi, primește mereu laude, atenție, mai mulți bani de buzunar și multe altele. Nu am nimic cu fratele meu mai mic, am înțeles că el are nevoie de mai multă îngrijire și atenție când era bebeluș.” F.

”Pentru că sunt copil mijlociu, am crescut mai independentă. Am văzut că sora mea mai mare și fratele mai mic primesc mai multă atenție așa că a trebuit să supraviețuiesc cumva.” Ariawna

”Ca și copil mijlociu am avut mereu probleme în copilăria mea. Nu puteam să ies cu multe în evidență, dar am observat că mă luau în seamă dacă făceam ceva rău. Așa că mă băteam cu frații mei, cu copiii din cartier, fugeam de la școală, luam note proaste și multe altele. Părinții mei nu au realizat ce se întâmpla cu mine. Erau prea preocupați cu fratele mai mic. Îmi promiteau ceva, apoi nu se țineau de cuvânt pentru că cel mic trebuia dus la medic, la plimbare, la cursul de karate etc. Sau banii toți trebuiau investiți în campionatele fratelui meu mai mare. Nu contează cât te străduiești, vei trăi mereu în umbra fraților mai mici sau mai mari dacă ești în mijloc. Și nu poți să faci nimic, în ochii părinților tăi ei vor fi întotdeauna mai buni.” Karlee

”Sora mea mai mare era sociabilă și vorbea foarte mult așa că am simțit mereu că nu mă pot face auzită. Fratele mic era și el un plângăcios gălăgios și sigur că lucrurile astea m-au afectat. Am crescut timidă și crezând că ceea ce spun sau sunt nu are nici o importanță. M-am închis în mine, nu mi-am făcut prieteni și comunic foarte puțin cu oamenii.” Amber

Așadar unele dintre cele mai comune caracteristici ale copiilor mijlocii includ stima de sine scăzută, gelozie, sentimente de goliciune sau inadecvare de unde și greutatea de a-și face prieteni, a se adapta social și tendința de a fi introvertiți. Unele studii sugerează că sunt mai predispuși la depresie.

Citește și:   Pericole pe Internet

Vei recunoaște că au nevoie de ajutor în momentul când îi vedeți foarte retrași, ciudați sau, dimpotrivă, când încearcă să vă atragă atenția prin obrăznicii, tendința de manipulare sau alte comportamente exagerate. Uneori gelozia și resentimentele duc la violență.

Există și studii care demonstrează că poziția de mijloc poate fi benefică pe viitor, acești copiii crescând mai independenți, au o gândire critică dezvolată, sunt mai relaxați, mai empatici, buni colegi și membri de echipă. Pot reuși în viață la fel de bine ca și alți copii, trebuiesc doar bine direcționați de mici.

Cum să te porți cu el pentru a-i ameliora simptomele copilului-sandwich:

  • Nu te lăsa înșelat de aparențe gândind că astfel de manifestări nu pot apărea la copilul tău. Poate la o intensitate mai mică, poate le va ascunde mai bine până la un punct, dar sunt normale și cu siguranță își vor spune cuvântul.

  • Ajuta-l pe copilul tău mijlociu să se simtă ca un membru important al familiei tale, având timp special numai pentru el! Fă ceva împreună cu el, scoate-l la o înghețată, la o scurtă plimbare, ceva prin care să îi arăți că îți faci timp și că îți pasă de el.

  • Laudă-l și dă-i atenție. Tendința noastră când avem un bebeluș în casă este să vorbim doar despre el, despre progresele lui, să ne rotim în jurul lui cu orice vizitator.

  • Vezi la ce este bun, care sunt punctele lui forte sau talentele și sprijină-l, încurajează-l să exceleze în ele. Asta îl va ajuta să nu se identifice cu poziția între frați ci cu ceea ce poate realiza prin forțele proprii și îi va întări încrederea în sine.

  • Discută cu el, dă-i posibilitatea să-și exprime sentimentele cu privire la situația lui. Nu lua în râs ceea ce simte sau spune pentru că asta îl va răni și îndepărta de tine.

  • Mânia și gelozia reprimate pot avea efecte grave pentru întreaga lui viață. Îl poți încuraja să definească mai mult ce simte cu întrebări simple: ”Te simți lăsat pe dinafară? Crezi că țin mai mult la fratele tău mai mic? Te întrebi dacă te iubesc la fel de mult?” Totuși nu este recomandat să insiști foarte mult pe asta pentru că vei obține rezultate opuse. Scopul e să-l asiguri că e normal să simtă așa ceva câteodată ca și copil de mijloc dar că tu îl iubești și îți pasă de el.

  • Dacă îi promiți ceva, încearcă să te ții de cuvânt, nu să pui doar interesele celorlalți în față.

  • Dacă se bate sau face ceva rău împreună cu fratele/ sora mai mică, pedepsește-i pe amândoi la fel, nu fă favoritisme motivând că el este mai mare.

  • Pentru a stabili reguli, a planifica activități sau a decide ceva important, organizează întâlniri de familie în care toți copiii își pot spune egal părerea. Ai grijă ca nici unul dintre ei să nu acapareze discuția ci să vorbească doar când este rândul lor.

  • Încurajează-l să-și facă prieteni înafara familiei, să fie parte din echipe de sport, cluburi de copii pentru că astfel vei contracara tendința lor de a se retrage și închide sau de a se autoevalua doar prin comparație cu frații lor.