Dacă succesul exprimă o potrivire, insuccesul şi râmânerea în urmă la învăţătură sunt simptomele unei discordanţe dintre posibilităţile elevului şi exigenţele impuse de şcoală.Organizarea unui regim de viaţă sănătos, raţional va influenţa în mod pozitiv dezvoltarea copilului pe toate planurile ( fizic şi psihic). În scopul realizării reuşitei şcolare,familia va forma copilului un regim de odihnă şi învăţătură ritmic, cu ore fixe de trezire, masă, muncă, joacă, culcare. În felul acesta va creşte rezistenţa la efort, şi nu în ultimul rând rezistenţa la îmbolnăviri.
După masa de prânz elevul se va odihni în camera lui bine aerisită şi curată. Rezolvarea temelor se va face în 1-2 ore pentru elevii ciclului primar şi 2 sau cel mult 3 ore pentru elevii ciclului gimnazial. Este foarte important ca după ora 20 copilul să nu mai aibă activităţi care-l solicită mult nervos, pentru a avea un somn liniştit.
Probabil că mulţi părinţi vor spune că timpul sugerat mai sus pentru rezolvarea temelor nu este suficient ( mai ales la ciclul gimnazial ). Le vom răspunde că depinde foarte mult de stilul de lucru al elevului. Dacă acesta este atent la ore, dacă înţelege ce i se explică, dacă îşi rezolvă sarcinile la timp, dacă citşte lectura suplimentară în vacanţă sau la sfârşitul săptămânii, dacă lucrează sistematic, dacă este perseverent şi odată aşezat la birou nu se ridică până nu termină sarcina propusă, se va încadra în acest timp.
Conteză mult şi atmosfera din familie, care trebuie să fie liniştită, calmă. Îndemnul, încurajarea, ajutorul, o alimentaţie corectă sunt mijloace prin care ne putem ajuta copilul să-şi rezolve satcinile şcolare.
Unii copii au prostul obicei de a se culca târziu. Afectarea orelor necesare de somn are ca rezultat imposibilitatea ca organismul să se refacă, apare oboseala, starea de iritare, nervozitate şi chiar boală. Randamentul şcolar scade, de aici un lung şir de consecinţe negative.
Foarte mulţi părinţi, în dorinţa de a da o educaţie cât mai bună copiilor lor, de a le acorda mai multe şanse de reuşită în viaţă, le organizează activităţi suplimentare: muzică, pictură, limbi străine, balet. Sunt activităţi folositoare, mai ales dacă copilul le face cu plăcere dar care duc la supraîncărcarea zilei de lucru. În acest caz timpul trebuie programat cu mare atenţie, astfel încât să nu afectăm şederea şi jocul în aer liber, odihna de zi cu zi necesară menţinerii sănătăţii, bunei dispoziţii şi a unui randament ridicat la învăţătură.
Înainte de a trimite copilul la activităţi suplimentare trebuie să verificăm dacă are aptitudini pentru acestea, altfel transformăm în chin ceea ce ar trebui să fie ore petrecute în destindere. Vom consulta copilul, vom discuta cu el apelând la sinceritate, dar vom cere şi sfatul specialistului din domeniul respectiv. Sunt copii care merg la astfel de ore doar ca să nu-şi supere părinţii, să nu-şi strice imaginea în faţa acestora. Sunt şi copii cu o stare de sănătate foarte bună, dotaţi intelectual, care fac faţă cu uşurinţă sarcinilor suplimentare. Chiar şi în cazul acestora se va colabora în permanenţă cu profesorul instructor pentru a evita supraîncărcarea.
Să nu uităm, în ultimă instanţă sănătatea este lucrul cel mai de preţ. De aceea dozarea efortului se va face în raport cu posibilităţile, particularităţile şi sănătatea organismului copilului. Activităţile grele vor alterna cu cele uşoare, în acelaşi timp munca va alterna cu odihna. Se va respecta curba de efort de pe timpul unei zile, precum şi curba de efort pe săptămână. Pentru activităţile mai grele se va respecta o scurtă perioadă de acomodare, sarcinile vor fi date gradual, de la uşor la greu. Se va evita monotonia prin alternarea tipului de activitate.Se poate chiar continua cu regimul de la scoala, adică 45-50 minute de lucru, 10-15 minute pauză în care cel mai bine este să se facă mişcare.
Unii copii refuză din start să rezolve o sarcină, motivând că nu ştiu, nu pot să rezolve. Trebuie discutat cu ei pentru că în spatele acestui refuz se ascunde, de obicei, altceva: plictiseala, teama de eşec, lipsa de responsabilitate. Cu calm îl vom ruga să-şi amintească cum au rezolvat la şcoala o astfel de problemă sau una asemănătoare, să studieze şi partea teoretică, îl îndemnăm să încerce chiar dacă există posibilitatea să greşească. Îl vom ajuta cu explicaţii, dacă este necesar, îl vom încuraja. Un prim succes îl va face să privească altfel lucrurile în viitor.
Este important de reţinut că orice disfuncţie în cadrul familiei atrage după sine disfuncţii în dezvoltarea normală a copilului. Trebuie să învăţăm ca, printr-o bună organizare, noi să stăpânim timpul şi nu timpul să ne stăpânească pe noi ( De câte ori pe zi folosiţi expresia „n-am timp” ? ).
Privirea, tonalitatea vocii, zâmbetul nostru îl va ajuta pe copil să depăşească obstacolele. Comunicarea cu copilul, cunoasterea calităţilor şi defectelor acestuia ne vor ajuta să-i stabilim regimul de viaţă potrivit. Fiecare copil este o individualitate, nu există reţete general valabile de alcătuire a programului copilului, există însă nişte reguli generale ( program riguros alcătuit şi respectat, alimentaţie raţională, colaborarea cu şcoala, comunicarea cu copilul, cunoaşterea copilului ). Pornind de la personalitatea copilului nostru şi consultînd aceste reguli, vom stabili calea cea mai bună de urmat. Şi să nu uităm cât de important este exemplul personal.
3 comentarii