Uneori problema nu este o memorie slabă la copiii noștri ci modul în care ei învață sau sunt învățați să abordeze lecțiile. De exemplu aveam în școala generală o colegă cu o memorie foarte bună. Învăța toate lecțiile pe de rost. Și avea note maxime la obiectele la care era de memorat. Însă la cele la care avea nevoie de logică, era mediocră. Am aflat că a terminat cu greu liceul și nu a ajuns niciodată la facultate deși era premiantă în clasa mea. Nu sunt psiholog sau alt specialist dar cu siguranță pot spune că acel stil de învățare nu a dus-o prea departe.
Iată câteva metode greșite de memorare pe care trebuie să le corectați la copii:
- citește lecția și învață ca un papagal cuvânt cu cuvânt; de multe ori când este întrerupt nu mai știe să continue, trebuie să o ia de la capăt; nu știe să răspundă la întrebări din lecție și nici nu o înțelege logic
- face tot felul de sublinieri pe carte sau pe caietul de notițe, dar este așa de absorbit de această activitate, încât nu trece la următoarea etapă să și învețe ceea ce a subliniat acolo
- scrie definițiile/ lecția de multe ori – se credea în trecut că va fixa informația dar de fapt s-a constatat că după câteva scrieri creierul nu mai asimilează și e doar ceva automat
- doarme cu cartea sub pernă sau alte superstiții care circulă printre elevi garantând învățarea mai ușoară
Metode de memorare rapidă pe care le-ar putea încerca:
1. Metoda Asocierii
Este ca atunci când arătăm copiilor mici o literă pe un cartonaș pe care e desenat un obiect care începe cu acea literă. Practic copilul asociază termeni, formule, informații cu altceva, cuvinte, acronime, imagini care să-i amintească mai ușor ceea ce a memorat. Această metodă este explicată pe larg în acest video:
2. Metoda poveștilor
Copilul crează în mintea lui o poveste care include nume și informații din lecție. De exemplu o lecție la Geografie se poate transforma într-o excursie captivantă într-o țară nouă în care ei descoperă ce se întâmplă acolo, fauna, flora, resursele naturale, oamenii etc. Merge practic pentru toate obiectele dacă ai un copil cu multă imaginație. Fiul meu mi-a spus o dată cum a învățat Teorema lui Pitagora spunându-și o poveste despre ea. Nu pot să spun că pentru mine avea logică sau că aș putea să o redau, dar pentru el a avut și a funcționat.
3. Metoda camerei
Termenii din lecție sunt asociați cu un obiect din camera în care se află copilul sau dintr-un alt loc cunoscut bine de el. De exemplu, pentru a învăța denumirile mușchilor din sistemul muscular, trebuie să își închipuie că denumirea și formatul acelui mușchi sunt desenate pe un obiect din cameră: mușchiul frontal este pe lustră, mușchiul orbicular pe becul lustrei, mușchiul daltoid pe dulap etc. Uneori se realizează tot o asociere între formă, culoare, mod de folosire dar nu întotdeauna trebuie să aibă o logică și covorul poate fi pur și simplu mușchiul croitor. Faptul că ceva nou și necunoscut este imaginat împreună cu ceva familiar, ajută memorarea mai rapidă a informației.