Din păcate sistemul românesc de învățământ se bazează foarte mult pe competiție, notele fiind cele care departajează copii, care ar arăta nivelul lor de cunoștințe, de pregătire și de inteligență.
Există și alte metode, majoritatea în alte țări, care nu pun accent pe competiția între școlari ci pe dezvoltarea lor la potențialul maxim pe care îl au ca și individ.
Iată mai jos un exemplu despre cum funcționează școlile finlandeze:
https://www.facebook.com/trezireainteligentei.ro/videos/311820456063954/UzpfSTMyNzkxMTcxMDU2MTk4NToyMTk5NDI5Njc2NzQzNTAz/
Totuși trăim în România, cu un sistem care a făcut schimbări dar care se axează tot pe teste, note și diferențieri de acest gen. Ce este de făcut?
Tu ca părinte, poți amplifica sau diminua efectele competiției care poate aduce școlarilor stres, descurajare și chiar dorința de a nu mai continua școala.
Iată câteva moduri în care o poți face acasă:
1. Nu-i pune copilului întrebări de acest gen la întoarcerea de la școală: Ce notă ai luat? Dar colegul tău cât a luat? Cine a luat nota cea mai bună? Cine a răspuns cel mai bine? Mai curând întreabă-l ceva mai util ca: Ce ai învățat azi la Geografie? Ce oră ți-a plăcut cel mai mult azi? Cum a fost azi la școală? Ce profesor ți-a plăcut cel mai mult? Te-ai descurcat bine la prezentarea la Biologie? etc. Aceste întrebări îl vor ajuta să se axeze pe conținut, să vadă lucrurile plăcute și utile din timpul orelor și mai puțin să se compare cu alții, să gandească competițional.
2. Nu-ți compara copilul pe baza notelor și rezultatelor școlare: Fratele tău are note mai bune. De ce nu poți și tu să iei 10 ca fata vecinei? Dacă numai de 5 ești, atunci ești cel mai slab la Matematică! etc. Copilul tău este unic și trebuie ca și părinți să-i sprijinim și să-i încurajăm indiferent de rezultatele lor școlare. Specialiștii spun că aceste comparații nu îi ambiționează de fapt pe copii ci le comunică tocmai opusul: că sunt mai puțin inteligenți ca alții, că ei nu pot să facă față la acel nivel și în final că nu sunt buni de nimic. Așa hrănim neîncrederea în sine, scăderea voinței și a dorinței de a învăța.
3.Discută cu el despre notele slabe într-un mod constructiv: Nu te-ai pregătit îndeajuns sau nu ai înțeles lecția? Ai nevoie de ajutor? Pot face ceva să te ajut? Crezi că ai nevoie de meditație la acest obiect? Cum gândești tu să îți repari nota? Toate aceste fraze nu sunt acuzatoare, nu-l umilesc ci îl fac să gândească la soluții, să se evalueze singuri, le dă mai multă încredere în voi și ajutorul vostru la nevoie.
4.Descoperă talentele și punctele lui forte și încurajează-l să le dezvolte- se poate să ai un copil foarte slab la obiectele care cer logică și să fie, în schimb, bun la cele artistice sau la literatură, la sport. Poți observa și acasă care îi sunt alegerile, ce preferă să facă în timpul liber, ce teme face cu plăcere, despre ce activități școlare vorbește mai mult. Istoria este plină de celebrități care au eșuat la școală și au excelat în altceva. Abordarea bună a unui astfel de copil este să îl încurajezi să aibă note de trecere la toate obiectele și să-și dezvolte în schimb darurile, talentele, abilitățile speciale pe care le are, să investească mai mult timp în ele. Îl poți înscrie la cursuri extrașcolare în acele domenii, îi poți cumpăra cărți sau alte materiale și echipamente care să-l ajute. El va învăța nu că este un ratat, fără valoare în ochii tuturor, ci că deține ceva special ce poate dezvolta și transforma în carieră pe viitor.
5. Uneori soluția va fi să schimbi o școală, un colectiv sau un profil care promovează competiția, are cerințe mult prea mari pentru copilul tău, care îi demonstrează constant cât de prost este în comparație cu alții. Nu-i sacrifica sănătatea mentală și emoțională pentru promisiunea unui liceu mai mai bun, a unui program școlar mai pretențios etc. Va reuși mult mai mult dacă este într-o școală care îl ajută să învețe și să evolueze la nivelul lui.