Observi sau bănuiești că micuțul tău are o tulburare de vorbire? Nu este vorba despre copiii care vorbesc mai târziu, aici ne referim doar la ”tulburări”, adică vorbesc deja dar cu o anumită greutate au nu pronunță anumite sunete.
Iată care sunt cele mai frecvente tulburări de vorbire și ce trebuie să faci:
1.Tulburarări de articulație: este vorba despre situația în care un copil are dificultăți în a scoate anumite sunete corect. Sunetele pot fi omise sau modificate necorespunzător în timpul vorbirii. Un copil poate înlocui sunete („iepule” în loc de „iepure”) sau poate adăuga sunete incorecte cuvintelor. Copiii mici vor prezenta în mod obișnuit probleme de articulare pe măsură ce învață să vorbească, dar se așteaptă ca ei să „treacă peste asta” după o anumită vârstă. Dacă erorile persistă și după 3- 4 ani, atunci acel copil are o tulburare de articulație și trebuie să vă adresați unui logoped.
Cele mai frecvente tulburări de articulare sunt când un copil nu poate pronunța corect sunetul ”R”.
2.Apraxia verbală – este o problemă de vorbire cu cauze neurologice. Copilul are probleme cu exprimarea coerentă și consistentă, deși face eforturi să reușească asta. Pot să apară pauze în vorbire, probleme cu articulația, precum și cu intonația, accentul în cuvinte sau fraze sau erori de ritm. Apraxia verbală poate fi descoperită în copilărie (de obicei este mai evidentă între 2 și 4 ani) sau poate fi dobândită ca urmare a unei leziuni sau a unei boli cerebrale atât la copii, cât și la adulți.
3.Sindromul X fragil- este o tulburare genetică moștenită care este cea mai frecventă cauză a dizabilităților intelectuale moștenite la băieți, și uneori însoțește autismul (aproximativ 30% dintre copiii cu acest indrom vor avea autism). De asemenea, afectează și fetele, deși simptomele lor tind să fie mai ușoare. Este al doilea după sindromul Down în ceea ce privește cauzarea deficienței intelectuale.
Diagnosticarea sindromului X fragil nu este ușoară pentru părinți și medici la începutul vieții unui copil. Puține semne exterioare sunt vizibile în primele 9 luni. Aceste semne pot include o față alungită și ochi proeminenți. Dizabilitățile intelectuale, problemele de vorbire și limbaj și anxietatea socială apar se observă pe măsură ce copilul crește. Problemele de vorbire includ repetiția cuvintelor și frazelor, vorbirea precipitată și dificultăți în pronunția anumitor cuvinte. Toate simptomele FXS pot varia de la ușoare la foarte severe.
4.Bâlbâiala- atunci când vorbirea este întreruptă de repetări involuntare, prelungirea sunetelor și ezitare sau pauze înainte de vorbire. Bâlbâiala poate fi de dezvoltare, ceea ce înseamnă că începe în timpul dobândirii timpurii a vorbirii sau dobândită din cauza unei traume cerebrale. Nimeni nu știe cauzele exacte ale bâlbâielii la un copil. Se consideră că are o bază genetică, dar legătura directă nu a fost încă găsită. Copiii cu rude care se bâlbâie au de 3 ori mai multe șanse de a dezvolta bâlbâială. Bâlbâiala este, de asemenea, mai tipică la copiii care au tulburări congenitale precum paralizia cerebrală.
Stresul și nervozitatea declanșează multe cazuri de bâlbâială.
5.Tulburările de limbaj- pot fi clasificate în trei tipuri diferite:
- Tulburare de limbaj expresiv – copiii cu tulburare de limbaj expresiv nu au probleme în a produce sunete sau cuvinte, dar au incapacitatea de a găsi cuvintele potrivite și de a formula propoziții potrivite
- Tulburare de limbaj receptiv – copiii cu tulburare de limbaj receptiv au dificultăți în înțelegerea limbajului vorbit și scris. Se pot comporta ca și cum te-ar ignora sau doar repetă cuvintele pe care le spui. Chiar și atunci când repetă cuvintele pe care le spui, s-ar putea să nu le înțeleagă. Un exemplu în acest sens este dacă îl întrebi: „Vrei să mergi în parc?” îți va răspunde cu fraza exact la fel și nu răspunde la întrebare.
- Tulburare de limbaj expresiv-receptiv – copiii cu tulburare de limbaj expresiv-receptiv vor prezenta ambele tipuri de simptome. Gramatica este un concept greu de înțeles pentru ei și este posibil să nu folosească cuvinte de legătură și plurale. Un simptom precoce este întârzierea vorbirii, așa că dacă copilul a început să gângurească sau să vorbească mai târziu, poate fi un semn al acestei tulburări.
Acestea sunt unele dintre cele mai frecvente tulburări de vorbire la copii. Niciun copil nu este la fel și tu îl cunoști cel mai bine. Dacă simți că copilul tău are o tulburare de vorbire, contactați medicul sau un logoped.