În comunicarea părinte-copii, pot interveni multe piedici. Uneori, când copilul este prea mic, nu e vorba despre rea voință atunci când nu ne ascultă ci de altceva:
- copilul nu face încă diferența dintre bine și rău și ce consecințe pot să apară dacă nu urmează sfatul părintelui
- creierul celui mic nu poate înțelege încă logica argumentelor
- copilul are energie, chef de joacă și contează mai puțin că adulții au alte planuri și cerințe
- este distras de altceva și nu aude ceea ce îi ceri
- copilul este condus de emoțiile și stările momentane și dacă ceva este în mintea lui perceput ca o amenințare, o schimbare incorfortabilă, o intedicție, ceva care îl sperie, asta îi va afecta capacitatea de a asculta și a executa ceea ce i se cere
Cum să comunici cu cei mici ca să te asculte:
- fii sigur că cel mic este liniștit, că nu-l supără sau distrage ceva; dacă observi asta, e mai bine să îl ajuți să se liniștească mai întâi apoi să treci la alte cerințe
- când vorbești cu el, e bine să te apleci la nivelul lui, să-l privești în ochi, eventual să-l ții de o mânuță să fii sigur că ai toată atenția sa
- comunică la nivelul lui, cu cuvinte simple, propoziții scurte; dacă observi că nu înțelege, reformulează cerința
- cere-i să repete ce i-ai spus, ce i-ai cerut ca să te asiguri că chiar a înțeles
- formulează cerințele și sfaturile în mod pozitiv : în loc de ”Nu lua cartea aia, e a fratelui tău!” îi poți spune ”Hai mai bine să punem cartea asta la loc și să luăm una din astea cu poze mai frumoase!”
- oferă explicații- nu spune doar ”Nu ai voie” ”Nu e bine” explică de ce, ce se poate întâmpla sau de ce ar trebui să evite un anume tip de comportament, care este de fapt comportamentul corect pe care îl aștepți de la el
- explică-i dinainte care pot fi consecințele neascultării pentru situația specifică și respectă-le: ”Dacă mai lași jucăriile aruncate prin cameră și nu le pui la loc după ce te joci, le strâng într-o cutie și le duc la alți copii la o organizație de caritate.”
Cu copiii mai mari, situația poate fi diferită. Intervin influiențe, voința proprie, preferințele, schimbările emoționale datorate vârstei etc. Unii părinți simt când încearcă să comunice cu adolescenții lor că vorbesc altă limbă, parcă nu se mai înțeleg deloc.
Cum să comunici cu copiii mai mari:
- impune-ți punctul de vedere indiferent cât este de diferit de al lor- ești părinte și trebuie să știe ce limite nu pot trece
- dă-i posibilitatea să-și spună părerea și ascultă-l cu atenție
- la fel discută cu el în locuri în care nu este distras de altceva (TV, muzică, trafic etc)
- fii un model pentru el demonstrând cum trebuie să comunice corespunzător- rezolvare de conflicte, administrarea emoțiilor, cum să își ceară scuze
- ajută-l să înțeleagă singur situațiile și să ia singur decizii bune, nu îi spune tu mereu ce să facă
- fii disponibil atunci când ei vor să discute despre ceva- asta presupune și că îl provoci la discuții pe diverse subiecte, le pui întrebări, să vezi ceea ce cred, ce simt față de o anumită situație
- dacă adolescentul tău nu este dispus să discute direct, faceți ceva împreună, ieșiți în oraș, gătiți, duceți-l într-un loc care-i place; într-o asemenea atmosferă relaxată, un adolescent este mai dispus să se deschidă
- nu lua vorbele lor personal și încearcă mai bine să reformulezi, să afli detalii: ”Văd că tu consideri că te tratez ca pe un copil. De ce crezi asta?” și ascultă-l cu ateție
- stabiliți împreună niște reguli ale casei, sau reguli pentru anumite situații pentru a nu veni cu reguli de moment când apare o situație de criză: de exemplu până la ce oră pot sta afară, cât au voie să joace jocuri pe computer, ce tip de comportament consideri inacceptabil în casă etc. E mai bine să fii proactiv.