Am dus-o într-o zi pe nepoțica mea în parc. Cam 2 ore cât s-a jucat acolo, am avut niște conversații interesante cu copii de până în 6-7 ani care se jucau și ei. I-am întrebat ce meserie vor să aibă. Foarte mulți au spus că vor să fie artiști, să joace în filme, să aibă puteri ca Superman, iar un grup de fetițe au concluzionat toate că vor să prezinte modă. Am rămas mască. A fi doctor, profesor, polițist păreau singurele opțiuni de succes când eram noi mici. Le-am întrebat pe fete de ce modă sau actorie:
– Vreau să fiu frumoasă.
– Vreau să am haine de modă.
– Vreau să fiu pe reviste și la TV.
– Îmi plac rochițele și pantofi cu toc.
– Ca să am bani și mașini și să arăt bine.
Cred că am fost în șoc. Pe la vârsta aia eu aveam genunchii zdreliți de la căderi și cățărări în toți copacii, și nici prin cap nu-mi trecea cum arătam sau cum eram îmbrăcată. Rudele îmi spuneau că sunt prea slabă că făceam mofturi la masă, dar alte noțiuni despre corpul perfect nu aveam.
Am observat mai multe exemple în jur: fata vecinei mele, de numai 10 ani se îmbracă numai în negru în afara școlii, pentru că ea crede despre ea că e foarte grasă. Mama băiatului de 12 ani de la etajul 7 mi-a spus că nu mai iese deloc din casă de când i-au ieșit coșuri. Trăim timpuri foarte ciudate.
Un studiu efectuat în Marea Britanie pe 810 adolescenți peste 10 ani a arătat că peste 50% dintre aceștia râvnesc să aibă un corp perfect ca al vedetelor.
„Principala cauză a problemei este presiunea asupra tinerilor de a se conforma cu o imagine a corpului ireală şi irealizabilă „, susţine Rosi Prescott, directorul executiv al companiei care finanţat studiu.
Din păcate spre asta ne îndreptăm și noi. Copiii au astăzi alte modele și aspirații încă de mici și multe dintre ele sunt impuse de către părinți nu doar de media. Îi tachinăm că sunt grași dar nu le formăm obiceiuri alimentare sănătoase. Le cumpărăm fetițelor păpuși schiloade, le dăm la cursuri de modă și de dans, le înscriem la concursuri de frumusețe. Pe la 4-5 ani le scoatem din garderobă rochițele cu volănașe și le trecem la cele pentru adulți.
La fel și pentru băieți, sunt din ce în ce mai rar încurajați să fie implicați în activități de vârsta lor. Preocuparea pentru îmbrăcăminte de firmă, pentru obținerea de bani și bunuri a părinților îi descurajează să viseze la o profesie obținută după ani de studii și le dă impresia că pot obține totul instant, la 16-18 ani luându-și o slujbă oarecare.
Psihologii atenționează că lipsa de direcție și dorința scăzută de a studia nu sunt singurele consecințe ale preocupărilor pentru fizicul lor de la vârste fragede ci pot degenera în probleme grave ca anorexie, bulimie, depresii, tentative de sinucidere, dificultatea de a-și face prieteni și alte probleme emoționale.