-Nu te comporta așa! Nu ai voie acolo! Ți-am spus să nu mai faci asta! Nu e frumos să scoți limba! Nu mesteca cu gura deschisă! Nu m-ai ascultat! etc etc.
Astfel de fraze sunt foarte comune printre părinții din România. Toate au ceva negativ, fie o interdicție, fie o dezaprobare.
Specialiștii spun că cea mai bună comunicare este cea pozitivă. Comunicarea negativă nu îi învață prea multe pe copii, nu îi face receptivi, ci trezește în ei mecanisme de apărare și de respingere:
-Mama are prea multe reguli!
-Tata mă vede doar când greșesc, nu și când fac ceva bine.
-Părinții nu mă iubesc pentru că mă ceartă mereu.
-O să repet asta tocmai pentru că nu am voie.
Conștientizate sau nu, vorbalizate sau nu, astfel de percepții au cei mici atunci când comunicăm cu ei într-un mod negativ și s-a demonstrat că pot pur și simplu să ”pună pe mut” adică de fapt nici să nu mai audă ce le spui.
Mulți părinți se străduiesc să dea o notă pozitivă vorbelor lor și acesta este un început bun:
În loc de ”Nu ai voie să te apropi de aragaz!” -”Dacă atingi cuptorul te va frige și o să te doară.”
În loc de ”Nu trânti ușa!”- ”Vrei te rog să închizi ușa mai încet?”
În loc de ”Dacă nu mănânci nu te las afară la joacă!” – ”Imediat ce termini de mâncat poți merge afară să te joci.”
În loc de ”Nu îmi place nota pe care au luat-o azi!” – ”Eu vred că tu poți să studiezi mai mult și să iei note mai bune”
În loc de ”M-am săturat să adun jucăriile tale împrăștiate!” – ”Te rog să îți pui acum jucăriile la loc. Ai nevoie de ajutor?”
Totuși o comunicare pozitivă înseamnă mai mult decât vorbele spuse. Dacă ne amintim bine, procesul comunicării presupune mai mult de o persoană, presupune un mediu și o situație de comunicare.
Așa că, fii atent și la următoarele aspecte ale comunicării eficiente cu copiii:
- încurajează-l să vorbească cu tine, astfel încât să vă poată spune ce simte și gândește
- fiind gata să îl asculți cu adevărat și să răspunzi într-un mod sensibil la tot felul de lucruri – nu doar lucruri frumoase sau vești bune, ci și la furie, jenă, tristețe sau frică
- concentrează-te asupra limbajului corporal și tonului copilului, precum și a cuvintelor, astfel încât să poți înțelege cu adevărat ce spune
- dacă comunici ceva pozitiv, ai grijă ca și limbajul trupului și tonul vocii tale să spună același lucru
- dacă vrei să fii sigur că cel mic aude ce îi spui, coboară-te ușor la nivelul lui, ia-l de mână și spune-i privindu-l în ochi. Când tu îi comunici ceva în grabă, ocupată cu multe treburi iar el e impliat în joacă sau alte activități, în proporție de 70% nu va auzi sau nu va da importanță la ceea ce i-ai spus.
- discuțiile de familie asupra unor situații negative sau probleme trenante ale copiilor, sunt mult mai utile decât să țipi la ei și să încerci să le rezolvi la furie. Seara la masă, sau într-un moment fixat de comun acord, discutați deschis și impică-i și pe ei: Ce crezi că a fost greșit în comportamnetul tău? Cum ar fi trebuit să te porți? Care crezi că ar trebui să fie consecința? Ce te-ar ajuta să schimbi asta? Ia totuși în considerare că copiii de vârste diferite pot să acorde un timp de atenție diferit într-o conversație.
- concentrează-te nu pe fapte sau ce s-a întâmplat ci pe efectele asupra celorlați și asupra copilului, astfel încât să nu perceapă doar că a încălcat o altă interdicție absurdă a părinților ci că faptele lui pot să afecteze pe alții
- laudă-l și încurajează-l constant și astfel va fi motivat să aleagă comportamente pozitive