Dacă ai copii care sunt la vârsta întrebărilor, chiar și mai mari când încearcă să analizeze și să înțeleagă anumite informații de la școală sau din media, trebuie să cunoști care sunt cele mai importante povestiri și legende legate de Sărbătoarea Paștelui ca să le poți răspunde.
De ce se sărbătorește Paștele și se mănâncă miel?
Acest obicei datează cu mii de ani în urmă și este legat de istoria poporului evreu (Israel). Pe când se aflau în sclavie în Egipt, Dumnezeu a trimis pe Moise să ceară împăratului egiptean să îi elibereze, să îi lase să plece de acolo. Pentru că a refuzat, Dumnezeu le-a trimis egiptenilor mai multe pedepse, numite plăgi. Înainte de ultima pedeapsă, Dumnezeu le-a poruncit ca fiecare familie israeliteană să taie un miel, să ia din sângele animalului și să ungă cu el tocul ușii de la intrare, iar carnea să o consume friptă cu azimă (turte nedospite) și ierburi amare. În acea noapte Domnul a făcut ca din fiecare familie egipteană să le moară copilul cel mai mare, dar nu s-a întâmplat nimic israelitenilor. Furios și îndurerat, faraon i-a lăsat să plece. Poporul evreu sărbătorește Paștele (care ține 7 zile și este numit Sărbătoarea Azimilor la ei) până în ziua de azi, ca simbol și amintire a eliberării din Egipt.
Mielul este ”jertfa de Paște”, o ființă nevinovată care trebuia să moară pentru ca alții să fie salvați. După mii de ani, Apostolul Pavel spune că mielul era doar un mod de a-l vesti pe Isus Hristos, numit Mielul Domnului, care avea să își dea viața pe cruce pentru oameni, chiar în preajma sărbătorilor pascale.
Ce este Sărbătoarea Învierii Domnului?
Așa cum am spus mai sus, sărbătorile pascale au luat o altă turnură atunci când Isus Hristos a venit și a fost pus pe cruce, salvând omenirea din păcat prin jerfa sa. Pe când majoritatea evreilor încă mai țin neschimbată Sărbătoarea Azimilor, creștinii sărbătoresc un alt eveniment important și anume Învierea lui Isus, a 3a zi după ce a fost pus în mormânt, într-o duminică.
Isus, cunoscut ca și Mesia, s-a născut dintr-o mamă evreică și de la Duhul sfânt și a trăit în Israel acum peste 2000 de ani. Misiunea lui printre oameni a durat până la 33 de ani și în acest timp a predicat, a vindecat, a făcut minuni. Apoi a fost crucificat de marii preoți, fiind acuzat de că se consideră Dumnezeu și împărat al iudeilor și nu respecta tradițiile lor. Vechile proorocii și scrieri ale evreilor vorbeau despre venirea unui Mesia, a unui salvator și se consideră că Isus Nazarineanul a împlinit peste 300 dintre acestea prin viața și jertfa sa.
Paștele este o sărbătoare plină de bucurie și speranță, după o perioadă de post respectată de creștinii anumitor culte. Este un simbol al victoriei Vieții asupra Morții.
Unii creștini se referă la Paște nu doar la o zi, duminica Învierii, ci la o perioadă mai mare, 40 de zile (de la înviere până la înălțare) iar alții numesc Sărbători Pascale toate evenimentele incluse în moartea și învierea lui Isus.
De ce se vopsesc ouă roșii?
Desigur astăzi avem ouă de mai multe culori și modele, chiar ouă de ciocolată. Există multe legende cu privire la acest obicei. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus. O altă legendă spune că, atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, pietrele care îl atingeau s-au transformat în ouă roșii.
Culoarea roșie cu care le vopsesc creștinii la Paști, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar și sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
Totuși acest obicei era prezent cu mult înainte de creștinism. În timpuri stravechi, oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creației, fecundității, simbol al vieții și al reînnoirii naturii. Obiceiul vopsirii ouălelor a fost întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos.
Legenda iepurașului de Paște
Face parte dintr-un grup de legende germane. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate diferit în noaptea dinaintea Paştelui.
În tradiţia păgână anglo-saxonă exista o zeiţă pe nume Eostre, cunoscută drept zeiţa primăverii. Simbolurile ei principale erau oul şi iepurele. Potrivit legendei, această zeiţa a găsit o pasăre rănită în timpul iernii, iar singura soluţie pentru a o salva a fost să o transforme în iepure. Deşi nu mai era pasăre, iepurele putea să facă ouă.
În fiecare primăvara avea loc un festival dedicat zeiţei Eostre, care ţinea din martie până la sfârşitul lunii aprilie. Când creştinismul a ajuns în Europa, multe tradiţii din timpul festivalului lui Eostre au fost adaptate în ceremoniile în onoarea Învierii lui Iisus, întrucât aveau loc în acelaşi timp şi îi încurajau pe păgâni să se convertească. Drept rezultat, numele Paştelui în engleză, Easter, provine de la Eostre.
În Germania, iepuraşii de Paşte erau albi şi se credea că dacă un copil este foarte cuminte, un iepuraş le va aduce un coş plin de ouă colorate. Tot în Germania s-au confecționat şi primii iepuraşi de Paşte dulci, în secolul 19. Ei erau făcuţi pe atunci din aluat de foi şi zahăr.
În zilele noastre, iepuraşul de Paşte este prezent cam în toată lumea, existând doar mici diferenţe între tradiţii. Există însă câteva locuri unde nu se sărbătorește iepurele ci alte animale. În Elveţia, de exemplu, cucii aduc ouăle colorate la copii, iar în anumite zone din Germania, cei mici cred în vulpiţa de Paşte.