Ca și părinte, vrem toți ca să avem un copil cu rezultate bune la școală și facem tot ce ne stă în putere pentru asta. Dar când apar notele proaste atunci e normal să abordăm problema cumva și s-o rezolvăm. Cea mai folosită metodă la noi este, din păcate, să îi certăm, să țipăm la ei, să-i pedepsim sau umilim pentru a-i face, eventual, să evite astfel de note.
Specialiștii atenționează că astfel de metode nu doar că nu au nici un efect, dar pot să provoace mai multe probleme celor mici și iată câteva dintre argumentele lor:
Certându-i pentru note nu rezolvi de fapt problemele care sunt la rădăcina unui rezultat slab
Dacă te rezumi să critici nota, să îți compari copiii cu alții care au obținut mai mult, se poate să pierzi din vedere esențialul: cauza acelui eșec. Uneori poate fi doar un accident, o neatenție la un test, o înțelegere greșită a unei cerințe, un semn că școlarul trece prin ceva care l-a afectat (boală, problemă psihologică etc). Desigur că e diferit dacă este vorba despre o notă mică sau despre mai multe rezultate nesatisfăcătoare.
Împreună cu copilul, poți discuta despre cauzele unor astfel de probleme, ce cred ei, ce crezi tu, ce ar putea schimba, dacă are nevoie de ajutorul tău sau al unui meditator. Mai apoi puteți lua niște măsuri, puteți să-l ajutați să-și organizeze mai bine timpul, să renunțe la anumite lucruri care îl distrag etc.
Soluțiile alese trebuiesc înțelese de copil ca fiind în beneficiul lui și trebuie să aibă legătură direct cu problema descoperită și gravitatea ei. Dacă îi interzici, de exemplu, să mai privească la TV până își îndreaptă nota la matematică, dar problema lui e că nu înțelege explicațiile profesorului, îmbunătățirea nu se va întâmpla. Dacă timpul petrecut pe rețelele sociale observi că îl distrage de la teme, atunci este logic că trebuie să-l limitezi.
Umilirea nu aduce îmbunătățiri
Când ne pierdem cumpătul sau țipăm, ori folosim fraze umilitoare sau anumite apelative dure (”nu ești bun de nimic!” ”ești prost!” ”ne faci familia de rușine cu așa note!” ”ești cel mai slab din clasă!” etc) efectul este acela de umilire. Deși românii cred că asta ar motiva copii să fie mai buni, specialiștii atenționează că la 80% dintre ei efectele sunt opuse: copiii reacționează negativ, se revoltă (chiar dacă uneori nu arată), dezvoltă complexe de inferioritate, stimă redusă de sine, cred că părinții nu-i iubesc decât condiționat (doar când au rezultate bune).
Uneori aceste efecte devastatoare sunt pe termen lung copilul ajungând chiar să creadă că este un ratat bun de nimic.
Copilul va învăța să mintă și să-ți evite ajutorul
Dacă faci o adevărată tragedie din orice rezultat școlar slab comunicat de copil, fii sigur că pe viitor va încerca să ascundă asta, va minți, va evita să îți vorbească despre problemele întâmpinate și, implicit, să-ți ceară ajutorul. Va simți presiunea unor așteptări prea mari și intoleranța ta la eșec.
Drept urmare, astfel de metode parentale vor crea conflicte în loc să rezolve lucruri și vor afecta relația copil-părinte.
Va împiedica micuțul să învețe să administreze corect un eșec
Ceea ce transmitem certându-i și supra-dimesionând eșecul notelor slabe, este că în viață nu e loc pentru greșeli, pentru mediocru, pentru perioade mai proaste; că numai performanța trebuie să ne definească. În realitate, viața de zi cu zi nu se desfășoară doar sub lumina reflectoarelor ori pe podiumuri, ci este un șir lung de încercări, muncă, eșecuri și reveniri.
Nu este de mirare că unii copii/ adolescenți ajung să se sinucidă sau să renunțe la școală atunci când nu iau un examen, pentru că nu au fost învățați să administreze corect un eșec, nu au fost încurajați să învețe din el, să se ridice fără prejudecăți și să meargă mai departe.
Împiedică dezvoltarea la potențial maxim a unui individ
Eu am fost mereu o persoană creativă: scriam compuneri, poezii, desenam, eram îndrăgostită de tot ce era frumos, de cărți, de științele umaniste. Dar am întâmpinat greutăți mari în memorarea tablei înmulțirii și a formulelor la matematică, la fizică, chimie și alte științe exacte. Din această cauză ocupam mereu locul 2-3 pe clasă, dar nu primul. Învățătoarea și părinții mei au înțeles ceea ce eram și au încurajat acea parte din mine care excela, nu s-au concentrat pe criticarea problemelor. Acest lucru m-a ajutat să mă dezvolt armonios, să cresc cu multă încredere în mine, să reușesc în numeroase domenii în viață.
Deseori părinții pierd din vedere aceste aspecte. Copii nu sunt la fel ca și abilități, talente, afinități. Ei vor rezultate maxime la toate obiectele. Dar se poate ca micuțul să fie un geniu într-un anume domeniu, chiar dacă la altul abia reușește să ia o notă de trecere. Dacă este certat și constant umilit pentru ceea ce, în mod natural, nu poate să atingă, toată dezvoltarea lui va avea de suferit. Va ajunge să se creadă inferior, va neglija și ceea ce făcea cu plăcere, va ajunge mai curând mai șters și mediocru decât un elev mai bun.