Psihologii și specialiștii în comportamentul copiilor ne pot ajuta să facem diferența dintre copiii nerecunoscători și cei care au fost victime ale unei influențe toxice. De exemplu, psihologii Seth Meyers și Preston Ni, explică cum acțiunile părinților și ideile educaționale greșite pot distruge viața copiilor lor. Creșterea copiilor este foarte dificilă și nimeni nu are dreptul de a judeca un stil particular al părinților. Dar există o linie foarte fină între greșelile pe care le pot face orice părinți și comportamentul inadecvat al unor părinți toxici.
Acest articol te poate ajuta să înțelegi și să previi situațiile toxice care sunt dăunătoare pentru micuții tăi.
„Trebuie să te temi de mine dar să mă și iubești!”
Pentru părinții toxici, un atac emoțional este sinonim cu iubirea și atenția. În astfel de familii, copiii știu cum să afle ce stare de spirit au părinții lor după modul în care ei descuie ușa sau după sunetul pașilor lor la intrare. Acești copii trăiesc în frică și alertă constantă. Ajung să dezvolte complexele tipice copiilor abuzați. Tipul acesta de părinți toxici sunt deseori ofensați dacă acțiunile lor sunt tratate cu suspiciune. Ei spun: „Am făcut totul pentru tine și tu ești așa de nerecunoscător”.
„Trebuie să rezolvi problemele adulților, dar încă nu ai drepturi!”
În familiile toxice, părinții își transferă problemele și responsabilitățile asupra copiilor lor. De exemplu, un copil este făcut să creadă că ceva din comportamentul lui rău face ca tatăl său să bea alcool pentru a se calma. Unii copiii sunt târâți în scandaluri adulților. Adolescenții sunt forțați să asculte plângerile părinților unul despre altul, să se adapteze la o „situație complicată”, să ajute, să tolereze și să-i consoleze pe părinții lor. Din păcate, în aceste cazuri, copiii nu au dreptul să își exprime opinia.
„Fii cel mai bun, dar nu uita că nu ești special!”
Părinții narcisiști se așteaptă ca micuții lor să se comporte la cel mai înalt nivel. Cu toate acestea, toate realizările copilului sunt considerate nule. Comentariile disprețuitoare pot strica cu adevărat viața copiilor, deoarece îi fac să crească crezând că sunt întotdeauna o dezamăgire pentru părinții lor.
„Spune-mi totul și pregătește-te să fii ridiculizat! „
Părinții toxici își forțează copiii să fie sinceri și, uneori, chiar îi fac să se simtă vinovați dacă nu vor să-și împărtășească sentimentele. Mai târziu, aceleași informații sunt folosite împotriva lor. Secretele copiilor devin subiect de discuție cu rude, vecini și alți oameni. Iar părinții nu văd nimic în neregulă cu asta. O altă situație e atunci când părintele folosește informațiile dezvăluite de copii în certurile anterioare sau pentru a-i bombarda cu comentarii sarcastice.
„Ești fără speranță de schimbare!”
În ceea ce privește respectul de sine al copilului, este foarte ușor de dărâmat. Părinții toxici discută despre eșecurile și defectele copilului lor și, în cele mai multe cazuri, comentează despre aspectul fizic al lor, deoarece acesta este unul dintre subiectele cele mai sensibile. Dacă nu există „defecte evidente”, ei le inventează. Astfel de părinți insuflă un complex de inferioritate în copii și nu doresc să-i vadă încercând lucruri noi și reușind. Toxicii nu doresc să aibă un copil de succes sau care să-și demonstreze calitățile.
„Fii de succes dar uită de planurile tale pentru viitor!”
Părinții toxici vor un copil care să reușească, dar în termenii lor. De exemplu, se pot aștepta ca fiul/ fiica lor să-și construiască o carieră de succes, atâta timp cât nu părăsește niciodată casa.
Un părinte narcisist va fi încântat de realizările copilului său numai pentru 2 motive:
- Să se poată bucura ei de succesul lor, astfel încât să producă invidie altora.
- Succesul copiilor să garanteze o viață mai bună pentru părinți.
Așa că vor insista mereu ca cei mici să adopte obiectivele părinților și nu altceva.
„Urmează instrucțiunile mele, dar te voi învinovățiți dacă nu reușești!”
În acest caz, părinții tratează copilul ca pe un obiect: își fac propriile planuri și se așteaptă ca cei mici să le urmeze. Apropo, nu le pasă de consecințele unui astfel de control total și permanent. Iar dacă ceva nu merge bine, nu este vina lor.
„Fă-ți viața ta dar nu ne părăsi!”
În familiile sănătoase, părinții își ajută copiii să se mute și să trăiască propria lor viață. Părinții toxici nu vor să-și lase copiii să plece, vor insista întotdeauna că e de datoria lor să continue să fie lângă ei, sub îndrumarea lor, să își ajute părinții.
Ce vor cu adevărat acești părinți? Doar să își extindă cât mai mult controlul bolnav.
„Uite ce multe facem pentru tine!”
Acești părinți oferă lucruri pe care copiii lor le pot obține și singuri, iar orice refuz le provoacă resentimente. Copiii nu au curajul să spună ”nu” ajutorului, uneori considerându-l un semn de dragoste și grijă, însă nu știu că aceștia vor aștepta mereu ceva în schimb. Drept urmare părinții le vor aminti întotdeauna acea „favoare” pe care au făcut-o pentru ei.
”Noi știm exact cum trebuie să-ți conduci viața!”
Viață privată? Spațiu personal? Așa ceva nu există pentru copiii părinților toxici.
Dacă încearcă să restricționeze accesul pe teritoriul lor personal, părinții îi acuză de neîncredere. Chiar și propriul apartament sau casă nu va proteja un copil care a crescut, deoarece acest tip de părinți pot folosi chei de rezervă. Iar copiii lor trebuie să răspundă întotdeauna la toate întrebările – „De ce nu ți-ai spălat ceașca dimineață?” sau „De ce ți-ai risipit banii pe acel gunoi?” Acești părinți nu au respect pentru viața și deciziile personale ale copiilor lor.