Am o prietenă, mamă singură, care lucrează de mulți ani în Italia. Are un băiat de 12 ani, crescut de sora ei în țară. Vine să îl vadă doar 2 săptămâni în concediul ei de vară.
”Știi, mi-a mărturisit ea, eu spăl vase într-un restaurant de 8 ani. Pentru el mă zbat. Vreau să devină ceva în viață, să ajungă mai bine ca mine. Îi ofer tot ce are nevoie. Sunt zile când nici nu mănânc să trimit bani pentru el.”
I-am privit câteva zile fiul, proaspăt întors dintr-o tabără scumpă în Europa, jucându-se în fața casei cu ultimul model de Skateboard electric, butonând o tabletă scumpă tolănit la umbră. A terminat clasa cu medie puțin peste 6, mătușa se plânge de comportamentul lui, simte că deja nu îl mai poate controla, nu o mai ascultă deloc.
Poate ajunge ceva deosebit în viață? Mă îndoiesc puternic. Iar din păcate aceasta este o poveste clasică a multor părinți români plecați la muncă. Nu vreau să generalizez, dar multe dintre aceste eforturi și sacrificii sunt inutile și fac din cei mici niște răsfățați de bani gata, rareori cu un scop în viață.
Campioana Simona Halep- secretul adevăratei investiții în copii
Campioana mondială la tenis provine dintr-o familie din Constanța. A fost dată la tenis de la 4 ani. La fel ca fratele ei Nicolae. Tatăl Simonei, Stere Halep, a fost fotbalist în tinerețe. El recunoaște că și-a dorit să aibă niște copii buni la un sport, cu toate că el nu a ajuns niciodată la profesioniști. I-a încurajat cu mult tact, fără să-i preseze.
”Voiam să fac o jucătoare de tenis din Simona. I-am oderit o rampă de lansare dar a fost decizia ei. ”
Dacă Nicolae a renunțat la tenis la 11 ani și s-a concentrat pe studii, Simona a continuat antrenamentele. Pasiunea ei pentru tenis a crescut, se antrenează zilnic de la 6 ani. La 8 ani participa deja la concursuri și câștiga premii. La 15 ani a trecut la profesioniști.
A câștigat 19 titluri WTA, 10 ITF, numeroase alte medalii și premii, fiind cotată ca fiind unul dintre cei mai buni sportivi tenismani din lume.
Succesul cere sacrificiul părinților
Când ai un copil talentat, trebuie să îi fii aproape și să îl susții pe toate planurile.
Gândiți-vă că Simona mergea la antrenamente aproape zilnic și un copil care a început la 4 ani trebuia supravegheat. Apoi au urmat călătoriile la concursuri, cât timp au trebuit părinții să investească pentru a fi cu ea!
”Părinții ei mergeau peste tot cu ea și o supravegheau îndeaproape”, își amintește unul dintre antrenorii ei, Radu Popescu.
În afară de timp, un sport de performanță poate fi extrem de scump: echipament, antrenori, drumuri, uneori alimentație și îngrijiri medicale speciale etc. Până la 14 ani părinții Simonei au fost singurii care au sprijinit financiar pasiunea ei. În prima parte a carierei sale de juniori, tatăl ei, care deține o mică afacere cu produse lactate, i-a oferit tot ce avea nevoie: echipament de calitate, traineri personali, mijloacele de a călători la competiții. Nu era întotdeauna ușor și au fost momente când trebuia să împrumute bani. Mama era casnică.
Doar la 14 ani a început să aibă un sponsor, un om de afaceri din oraș.
Sprijin moral
„Am fost sprijinită de familia mea, mi-au repetat mereu că am un spirit puternic și capabil de fapte mărețe.” a declarat Simona.
Tatăl ei își amintește lupta lor de a o face să-și înfrângă fricile și emoțiile. ”În copilăria ei a fost mereu sensibilă. Când era mică, plângea înainte de jocuri și avea probleme cu acomodarea pe teren. Mâinile i se răceau înaintea fiecărui meci, dar imediat ce lovea una sau două mingi, se relaxa.”
Părinții și antrenorii au învățat-o să controleze aceste emoții. Majoritatea criticilor sportivi recunosc astăzi în Simona un psihic de fier și o determinare fantastică ce a făcut-o să reziste la multe presiuni și să revină spectaculos după perioade de epuizare, accidente sau eșecuri.
