Plânsul noaptea
Ca și plânsul pe timpul zilei, poate însemna multe lucruri care se pot ameliora simplu: bebelușului îi este foame, trebuie schimbat, l-a speriat un zgomot din apropiere, îi este frig, cald sau vrea atenție.
Pe la 4-5 luni abia bebelușul poate avea coșmaruri. Vei recunoaște asta când țipă și se manifestă zgomotos, arată speriat și cu privirea pierdută, uneori parcă nici nu te recunoaște. Atunci are nevoie să te simtă lângă el, să îl iei în brațe și să-l alini.
Dacă plânsul noaptea este diferit decât de obicei, bebele țipă și continuă plânsul chiar ore în șir atunci trebuie să te gândești la o cauză fizică: are colici, îi ies dinții etc. Citește mai multe despre cauzele plânsului la bebeluș în articolul De ce bebeluțul meu plânge.
Bebele stă treaz, se joacă și nu face diferența dintre noapte și zi
În primele luni bebelușii dorm mult, de fapt cam asta e tot ce fac: dorm și mănâncă. Este normal să nu facă diferența dintre noapte și zi, să nu aibă încă astfel de repere. Dar când tu ești extenuată de peste zi și el nu are nici un gând să doarmă, cere joacă și atenție, atunci lucrurile se complică.
Cu multă răbdare, îl poți învăța să aibă un program încă de la 8-10 săptămâni:
- redu-i orele de somn de ziua, în special în cele 3-5 ore înainte de căderea serii, joacă-te cu el, scoate-l la plimbare, ține-l activ;
- nu fă întuneric sau liniște deplină când adoarme ziua, pentru a-l învăța să asocieze asta cu noaptea; dacă vrei să lași o lumină în camera lui pe timpul nopții, folosește o lampă de veghe, nu ceva prea puternic sau prea strident;
- fă un program fix de culcare seara pentru el, chiar dacă nu pare deloc obosit atunci; dacă restul familiei se culcă mai târziu, ai grijă să nu se facă zgomot care să îl tulbure pe cel mic;
- crează niște activități de rutină, mereu aceleași, înainte de a-l pune seara la culcare: o baie caldă, hrănit, schimbatul hainelor, cântece de leagăn sau de la o jucărie, punerea în pătuț.
- Nu folosi computerul sau televizorul în camera în care doarme bebelușul, pentru că îi poate tulbura somnul;
- dacă se trezește noaptea, nu aprinde luminile, nu fă zgomot, dă-i doar să sugă sau schimbă-l și pune-l la loc în pătuț;
Sforăit și probleme de respirație în somn
În primele săptămâni/luni de viață, este ceva normal ca cel mic să sforăie și uneori asta îl irită în somn. Nu te alarma, nu este nimic grav și sforăitul dispare de la sine pe măsură ce crește și căile respiratorii i se lărgesc. V-a mai sforăi probabil ocazional când este foarte obosit.
Dacă însă prezintă o respirație grea ca urmare a nasului înfundat, răcelii, vezi că are febră, îi curge nasul, tușește, atunci trebuie să te adresezi medicului pentru tratament. Adresează-te medicului și dacă bebele sforăie sau respiră greu o perioadă mai îndelungată, fără o cauză aparentă pentru că poate fi vorba de apnee în somn, obstrucții nazale sau ale căilor respiratorii, astm etc.
Dacă respirația unui copil adormit se modifică mult față de modul lui obișnuit, devenind accelerată ori dimpotrivă slabă și întreruptă, cu sforăituri foarte zgomotoase și este greu de trezit, anunțați imediat salvarea, deoarece viața lui poate fi în pericol.
Somnul agitat
Când îl vedeți făcând grimase, scâncind, mișcându-și mânuțele și picioarele în somn, asta nu reprezintă neaparat o mare problemă sau un semn că bebele are coșmaruri. Se prea poate să doarmă profund și doar să viseze întâmplările la care a fost martor peste zi. Agitația ușoară este doar emoția și surpriza descoperirii de lucruri noi. Uneori visează că se joacă și probabil știți cum își exprimă ei bucuria în joc. De aceea nu este recomandat să îl iei în brațe sau să îl legeni pentru că îl poți trezi și agita mai rău. Dacă agitația durează mai mult și este însoțită și de plânsete, înseamnă că ceva îl deranjează, îi este frig, cald, scutecul e ud, ori are în cameră un țânțar sau o furnică în pat care nu îi dă pace.
Bebelușul nu vrea să doarmă singur în cameră
Când nepoțica mea era foarte mică, dormea fără probleme în pătuț, în camera ei. Pe la 6 luni a avut o răceală puternică și părinții ei au luat-o să doarmă în pat, lângă ei, ca s-o supravegheze mai bine noaptea. După 3-4 săptămâni când au vrut s-o ducă iar în camera ei, nu voia să mai doarmă acolo sub nici o formă. Plângea și țipa până se învinețea. Cumnata mea s-a speriat, nu știa cum să procedeze. Dar au ales să intre câte puțin la ea, lângă pătuț, să îi lase ușa deschisă și după câteva zile și-a reluat vechiul obicei de a dormi singură.
Oricât de greu va fi să îl înveți pe cel mic să doarmă separat, acest lucru este important pentru că voi aveți alt program de somn și va fi zgomot, dar și pentru intimitatea cuplului.