Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Parenting AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Stilul de viata al parintelui singur, autor psiholog Daniela Tudor

Stilul de viata al parintelui singur, autor psiholog Daniela Tudor

Când ne gândim la decizia de a avea un copil, cei mai mulţi dintre noi avem imaginea unei familii cu doi părinţi.

Cu toate acestea, pentru multe persoane, realitatea pare a fi alta, şi anume, aceea a părintelui singur. În general, părinţii singuri sunt aceia care îşi cresc copiii independent, fără ajutorul celuilalt părinte. Indiferent dacă părintele singur este mama sau tata, motivele pentru absenţa celuilalt sunt diverse: deces, divorţ, adopţie, cupluri necăsătorite şi care nu locuiesc împreună, părinte plecat din ţară.
Faptul că cei mai mulţi părinţi singuri sunt femei şi faptul că din ce în ce mai mulţi copii sunt nevoiţi să se dezvolte fără imaginea parentală a unuia dintre părinţi sunt situaţii foarte comune în societatea noastră. Părinţii singuri trec prin emoţii similare odată cu schimbarea statutului: tristeţe, abandon, anxietate, teama de a fi singur, vină şi confuzie. Totuşi, nu te simţi vinovat(ă) pentru că celălalt părinte nu este implicat! Nu te simţi vinovat(ă) pentru că micuţul tău nu face parte din „familia tradiţională”! Creşterea unui copil într-o familie monoparentală poate fi dificilă, dar, în acelaşi timp, presărată cu recompense.

Iată câteva sugestii care te-ar putea ajuta să faci viaţa de părinte singur să fie mai uşoară:

Treci peste…
Escaladează emoţiile care te-au adus în situaţia de faţă, învaţă să ierţi şi să uiţi. Este important să uiţi de rănile din trecut şi să treci mai departe. Dacă rămâi în aceeaşi stare de fuie rişti să întâmpini dificultăţi în relaţiile sociale sau chiar probleme de sănătate. Şi, mai ales, gândeşte-te la copil, în sensul că trebuie să îţi rezolvi sentimentele legate de partener astfel încât să îi poţi oferi copilului un cămin sănătos şi iubitor.

Informează-te în permanenţă
După cum se ştie, informaţia înseamnă putere, deci informează-te despre îngrijirea copiilor şi despre legislaţia în vigoare privind creşterea lor.

Apelează la ajutor
Uneori, viaţa poate fi copleşitoare, de aceea, nu ezita să ceri ajutor, dacă ai nevoie. Nu te gândi că dacă ceri ajutorul cuiva vei fi mai slab(ă), dimpotrivă. Deşi esti părinte singur, în realitate, nu eşti singur! Uită-te în jur, ai familie şi prieteni. Şi, în cazul în care aceştia nu te pot ajuta, apelează atunci la grupuri de susţinere pentru părinţi. În astfel de comunităţi vei găsi situaţii similare, părinţi cu care să-ţi împărtăşeşti sentimentele şi de la care să primeşti sfaturi.

Citește și:   Lucruri esențiale pe care un tată trebuie să îl învețe pe fiul său

Oferă modele
Copiii extrag beneficii de la modele pozitive ale adulţilor de ambele sexe, prin exemplele lor de a se comporta, aşa că, nu mai sta pe gânduri şi caută în familie, printre vecini sau printre prietenii de sex opus un model pentru copilul tău. Implică-i şi pe ei în creşterea copilului deoarece pot fi resurse minunate. Vor înţelege stilul tău de viaţă – cel de părinte singur – şi vor şti că ai nevoie de ajutor în creşterea copilului. Invită un membru din familie sau un prieten care poate fi un model pozitiv şi responsabil pentru a petrece timp cu copilul tău. În felul acesta îi oferi micuţului suport şi îl ajuţi să dezvolte interacţiuni sociale.

Responsabilizează-ţi copilul
Când îi oferi copilului ceva de făcut, o sarcină oarecare, îl faci să se simtă important şi că, pentru tine, el contează. De asemenea, finalizarea cu succes a misiunii îi conferă sentimentul minunat de satisfacţie. Dându-i responsabilităţi de uz casnic vei contribui la consolidarea obligaţiunilor familiale, la construirea încrederii în sine, şi astfel, cel mic îşi va da seama că ai nevoie de el şi mai ales că ai încredere în el.

Iubeşte-ţi copilul necondiţionat
Într-adevăr, te loveşti de problema banilor, de timpul insuficient, lucruri care te stresează, dar nu lăsa ca acest stres să îl acapereze şi pe copil. Acum este momentul să devii mai înţelegător (înţelegătoare) cu copilul tău. Iubeşte-l fără condiţionări! Chiar dacă nu îţi îndeplineşte aşteptările, trebuie să-l iubeşti în continuare. Vorbeşte-i într-o modalitate afectuoasă şi iubitoare.

Acordă timp copilului
Este foarte important să îi oferi atenţie nu neapărat când decizi tu să i-o oferi ci atunci când vine el la tine. Acum este momentul să te opreşti din ceea ce faci şi să-l asculţi. De asemenea, un exemplu de a petrece timpul cu copilul îl poate constitui banalul ritual al poveştii de la culcare, pentru copiii mai mici, iar pentru cei mai mari, să le dedici cel puţin o zi pe săptămână pentru a face ceva special împreună.

Citește și:   Copilul - o ecuatie fara necunoscute?

Nu uita de tine
Întâlneşte-te cu prietenii, animă-ţi viaţa socială. Încearcă să te duci chiar şi la întâlniri. Toate aceste responsabilităţi: copii, serviciu, treburi casnice, uită-le măcar o dată pe săptămână şi răsfaţă-te. De exemplu, cumpără-ţi o carte, du-te la film de data aceasta fără copil sau pregăteşte-ţi o baie cu spumă.

Râzi mai mult.
Dacă ai simţul umorului, cu siguranţă vei manageria mai bine stresul şi vei reuşi să pui lucrurile în ordine. Să-ţi păstrezi simţul umorului este mai bine şi pentru psihicul tău şi îi vei oferi copilului un model pozitiv de viaţă. Ia o pauză de la rutina ta zilnică pentru a organiza ceva special pentru tine şi pentru copilul tău. Fă o vizită la grădina zoologică sau duceţi-vă la un film.

Premiază-te cât mai des
Uită-te la tine: îţi creşti singur(ă) copilul, rezolvi treburile casnice, ai o slujbă. Ai atâtea atribuţii: educator, angajat, bucătar, gospodină. Gândeşte-te că alţii fac toate aceste lucruri cu ajutorul unui partener. Deci, a fi părinte singur nu este un lucru de care să-ţi fie ruşine, trebuie să fii mândră (mândru) de toate aceste activităţi.

Toată lumea are nevoie de dragoste, mai ales copiii, pentru a fi fericiţi şi pentru a-şi îndeplini mai departe rolurile de adulţi. Adeseori, copiii crescuţi de părinţi singuri cred că este ceva în neregulă cu ei având sentimentul (în cazul unui divorţ) că celălalt părinte a renunţat la ei. De aceea, este imperios necesar să le oferi certitudinea că sunt iubiţi de tine şi importanţi pentru tine. Este datoria ta ca părinte să le creezi un mediu în care să prospere, să se simtă protejaţi şi securizaţi şi, mai ales, să ştie că sunt acceptaţi de către tine, idiferent de circumstanţe.

Psiholog Daniela Tudor

Articol preluat de pe http://afdp.ro/