Continuam seria articolelor despre influenta televizorului asupra copilului inceputa cu articolul „Influenta televizorului asupra dezvoltarii atentiei copilului (I)”
Televizorul si copilul hiperactiv
Copilul hiperactiv se caracterizeaza printr-o stare permanenta de agitatie, nu este atent la persoanele care ii vorbesc, se misca tot timpul in banca, au rezultate la invatatura sub nivelul posibilitatilor lor. Nu se pot stapani si uneori devin agresivi. Aceasta hiperactivitate determina oboseala nervoasa, somn agitat si in consecinta scaderea randamentului scolar. Cauzele hiperactivitatii sunt diferite. Cercetatorii afirma ca si televizorul ar purta o parte din vina.
Iata cum explica specialistii legatura dintre televizor si hiperactivitate. In timpul vizionarii diverse imagini stimuleaza privitorului reactia de miscare ( o masina care ne da impresia ca vine spre noi, un pericol oarecare- avem tendinta de a ne da la o parte) .
Dar creierul anuleaza aceasta miscare pentru ca in realitate nu este nevoie de ea. Se produce o energie fizica, energie care este reprimata, nu poate fi descarcata. Fenomenul produce un tracasaj senzorial. Mai tarziu, cand atentia copilului nu mai este indreptata asupra televizorului, se produce o descarcare a acestei energii, care se manifesta prin reactii nefiresti, exces de miscare.
Multi parinti, obositi sau ocupati isi lasa copiii sa se uite la televizor pentru mai multa liniste in casa, nestiind ca dupa liniste va urma furtuna.
Televizorul si problemele de limbaj
O alta problema este cea a limbajului pe care copilul si-l insuseste urmarind diverse emisiuni. Este perioada cand memoria lui absoarbe totul, ca un burete, deci sa nu ne minunam daca il auzim folosind uneori cuvinte sau expresii care-i depasesc cu mult varsta. De cele mai multe ori nici nu le intelege sensul, dar le repeta, mai ales daca observa ca anturajul se amuza de ce zice el. Din pacate, de multe ori nici limbajul folosit in desene animate nu este unul corespunzator. Un copil in varsta de sase ani, dupa vizionarea unui desen animat s-a dus la tatal sau si i-a spus: ” Esti un imbecil! ” O astfel de intamplare starneste in prima faza rasul, dar daca situatia se repeta si parintele nu o gestioneaza cum trebuie, apar probleme. Este clar, copilul respectiv nu cunostea sensul cuvantului. Imaginile desenelor animate se succed de obicei repede, uneori copilul nu are timpul necesar pentru realizarea legaturilor intre secvente. Pur si simplu a reprodus ce a auzit.
Dar cea mai mare pierdere in privinta limbajului este aceea ca, telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu vorbeste, nu-si exerseaza propriul limbaj (sau o face gresit), nu interactioneaza cu alti vorbitori. Scenele din desene animate, filme sunt sugestive, nu au nevoie de prea multe cuvinte. Copilul este practic un privitor pasiv, doar televizorul „vorbeste” si nu i se adreseaza lui direct. Nu are cui sa puna intrebari, nu isi pune intrebari, uneori chiar nu asculta, pentru ca sunt fascinati de culoare si imagine.
De ce nu le mai place copiilor sa citeasca? Pentru ca cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Totul vine de la sine, actiunea se desfasoara repede, se ajunge intr-un timp relativ scurt la final. Copilul nu este nevoit „sa vada cu ochii mintii”, iar lipsa antrenarii imaginatiei are drep consecinta o intelegere greoaie sau chiar neintelegerea celor citite. De aceea se va indeparta din ce in ce mai mult de lectura. Mai tarziu nu vor fi in stare sa povesteasca un fapt, exprimarea lor va fi saraca, receptarea unor informatii va fi dependenta de existenta imaginii. Trecerea de la gandirea concreta la gandirea abstracata se va realiza greu.
1 comentariu