Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Parenting AniDeȘcoală.ro Latest Articles

De ce copilul își inventează prieteni imaginari?

De ce copilul își inventează prieteni imaginari?

Copilul tău are un prieten imaginar pe care îl ia peste tot cu el, pe care îl întreabă tot felul de lucruri, cu care stă de vorba și râde toata ziua, pe care îl dojenește sau căruia îi cere sfaturi? Nu îți face griji, acest obicei este unul normal în rândul copiilor.

Mulți copii au obiceiul de a inventa un prieten imaginar sau chiar mai mulți. Prietenii imaginari apar în viața copiilor în jurul vârstei de 4 ani și nu dispar foarte repede.

Dar care este motivul pentru care cel mic inventează acest personaj imaginar pe care îl transformă negreșit în partener de joacă, ba chiar face eforturi de a-l integra și în familie?

Atunci când prietenul imaginar apare în viața copilului, părinții încep să își pună o mulțime de întrebări și să caute răspunsuri, pentru a-și da seama ce se întâmplă cu cel mic și dacă prietenul imaginar reprezintă o amenințare în dezvoltarea normală a copilului.

În cele ce urmează vei afla care sunt cele mai frecvente întrebări despre prietenii imaginari ai copilului tău:

Cât de comună este apariția prietenilor imaginari în viața copiilor?

Citește și:   Problemele de comportament ale copilului pe care trebuie să le rezolvi din timp

Un prieten imaginar reprezintă ceva normal pentru un copil. Presupusul companion este de regulă “întruchipat” de un obiect sau de o jucărie de pluș cu care copilul se joacă ori vorbește; alteori prietenul este invizibil.

Ar trebui ca părinții să își facă griji din cauza prietenului imaginar?

Specialiștii în psihologia copilului dau asigurări că inventarea unui prieten imaginar nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinți, ba chiar este un obicei normal în întreaga dezvoltare a copilului.

De ce copiii inventează prieteni imaginari?

Tot specialiștii în psihologia copilului spun că micuții inventează prieteni imaginari doar pentru a se implica în alte jocuri imaginare. Alteori îi inventează de plictiseală sau din cauza singurătății. Prietenii imaginari îi mai ajută pe copii să își găsească liniștea și îi calmează atunci când trec printr-o schimbare, cum ar fi mutarea într-o altă locuință sau apariția unui frățior. De asemenea, prietenii imaginari îi ajută pe cei mici să își dezvolte și exerseze capacitățile de socializare într-un mediu în care se simt în siguranță.

Copiii știu că e doar o joacă?

Să inventezi un prieten imaginar și să susții existența lui nu e ușor și necesită o capacitate cognitivă sofisticată. Dar copiii pot separa viața reală de ceea ce se întamplă în imaginația lor și știu că totul e doar o invenție.

Citește și:   Activităţi în aer liber pentru minte şi trup

Când dispar prietenii imaginari?

Prietenii imaginari ar trebui să dispară atunci când copilul intră în clasa I, unde prietenii imaginari nu sunt acceptați. În plus, odată ajuns la școală, copilul se integrează într-un grup și cercul lui de cunoștințe se mărește, astfel încât prietenul imaginar nu își mai are rostul. Dacă totuși prietenul imagiar nu dispare în primii doi ani de școală, ar trebui să te interesezi despre modul în care cel mic s-a integrat în clasă și dacă socializează normal cu colegii lui de clasă.

Prietenii imginari îi pot dezvolta copilului o mulțime de abilități: îl poate face mai comunicativ, mai creativ, mult mai sociabil și responsabil.