Dinţii copiilor sunt supuşi uneori unor traume care duc la fracturarea , mişcarea saui chiar scoaterea lor. Căzăturile cu dinţii de diferite obiecte tari, obiceiul prost de a sparge nuci, alune sau alte obiecte tari cu ajutorul dinţilor sau pur şi simplu accidente stupide pot duce la pierderea dinţilor.
Traumatismele dinţilor pot apărea la toţi dinţii, deşi de obicei dinţii din faţă sunt cei mai traumatizaţi.
După un traumatism dentar, chiar dacă ni se pare că nu s-a întâmplat nimic, este bine să mergem la stomatolog cu copilul, deoarece pot fi unele mici fisuri, ciobituri pe care noi nu le putem observa si care, cu rimpul, pot duce la deteriorarea dintelui.
Dinţii fracturaţi. Un dinte este compus din trei straturi: stratul protector din exterior numit smalţ, stratul intern numită dentină şi centrul ţesutului moale al dintelui care conţine nervii şi care este numit şi pulpă dentară. O spărtură (fractură) a dintelui poate afecta toate aceste trei straturi
Dacă fractura este mică se rezolvă prin netezirea dintelui de către stomatolog, folosind un instrument de şlefuit. Dacă spărtura este mai extinsă poate necesita tratament, o restaurare dentară pentru a restabili forma, funcţia şi înfăţişarea dintelui.
Dacă o fractură dentară afectează porţiunea cărnoasă din centrul dintelui, şi expune pulpa dentară (de obicei, regiunea expusă sângerează), un stomatolog trebuie consultat cât mai repede posibil, pentru a repara stricăciunea şi, prevenirea pierderii pulpei dentare.Chiar şi atunci cînd pulpa dentară devine devitalizată, dintele poate fi totuşi salvat dacă mergem imediat la specialist şi acesta face tratamentul necesar.
Pentru a evita aceste situaţii îi vom explica copilului că nu este bine să spargă în dinţi obiecte tari, să fie atent când se joacă, să nu-şi lovească nici în glumă partenerii de joc peste gură, să nu consume alimente foarte fierbinţi sau foarte reci. Când copilul practică un sport care presupune riscul unor loviri şi traumatisme ale dinţilor, este bine ca în timpul jocului să poarte aparate de protecţie.
Dinţii care se mişcă. In astfel de cazuri părinţii intră în panică, mai ales dacă dintele este schimbat. De cele mai multe ori fără nici un tratament, dinţii care se mişcă uşor se reataşează singuri şi devin stabili după câteva zile de repaus. Dacă totuşi dinţii se mişcă tare, stomatologul va fi cel care va hotărî ce trebuie făcut, dacă este cazul să-i imobilizeze pentru a-i stabiliza până se vindecă. Antibioticele sunt uneori benefice, pentru a preveni infectarea pulpei dentare şi a ţesuturilor ataşate ei. Este foarte important ca în această perioadă de tratament să se consume alimenter care nu solicită dinţii.
Dinţii smulşi. În urma unor accidente, un dinte poate să se desprindă complet . Dacă dintele este „ de lapte” cei mai mulţi stomatologii nu recomandă reimplantarea acestuia. Există o posibilitate foarte mare ca substratul dinţilor permanenţi să sufere o traumă dacă un dinte de lapte a fost reimplantat.
În schimb, un dinte permanent trebuie implantat cât mai repede posibil, de obicei cam în 30 de minute pentru a mări şansele de păstrare a vitalităţii pulpei dentare.
În primul rând, asiguraţi-vă că dintele este într-adevăr permanent şi că este intact. Uşor, ţineţi dintele de coroană (partea care se vede a dintelui) şi nu de rădăcină. Clătiţi dintele foarte uşor cu apă de la robinet. Nu frecaţi sau masaţi rădăcina în vreun fel; aceasta va leza ţesutul ataşat, care este necesar pentru reimplantare. Duceţi copilul şi dintele la cel mai apropiat stomatolog, care îi va da îngrijirile necesare.
Timpul este foarte important pentru dinţii permanenţi care sunt smulşi. După ce dintele a fost scos, după un timp de 30 de minute, şansele pentru o reimplantare cu succes scad foarte mult.
Dacă vă aflati în imposibilitatea de a merge la stomatolog, încercaţi să faceţi această operaţie şi singuri, dar şansele de reuşită sunt mai mici.