Copiii mici sunt în mod natural curioși, încearcă permanent să exploreze lumea și să-și dea seama cum funcționează lucrurile. Iar părinții ar trebui să încurajeze această curiozitate, fiind o oportunitate bună de a-i dezvolta cunoștințele și abilitățile.
Curiozitatea este legată și de realizările academice, cercetările arătând că, „atunci când oamenii sunt curioși despre ceva, ei învață mai mult și mai bine.” Potrivit unui studiu, copiii ai căror părinți i-au încurajat să pună întrebări, au avut rezultate mai bune la obiectele din domeniul științific.
De asemenea, curiozitatea le poate dezvolta copiilor creativitatea.
Metode simple pentru a le încuraja curiozitatea:
1.Răspunde întrebărilor lor
Prima întrebare a unui copil de un 1-2 ani este de obicei: „Ce-i asta?” Răspunsurile îi vor ajuta la numirea lumii lor – ceea ce văd, aud, gustă, miros și simt. De acolo, întrebările evoluează constant.
De exemplu, pe la patru ani, fiica mea era fascinată de „De ce?”. Ca experiment, i-am scris într-o zi fiecare întrebare. Iată câteva exemple:
De ce nu putem zbura ca păsările?
De ce oamenii trebuie să doarmă?
De ce soarele se culcă mai târziu vara?
De ce avem urechi?
De ce câinii nu pot vorbi?
De ce bate vântul?
De ce dulciurile ne strică dințișorii?
Pe lista mea au existat și 3 întrebări pe care le-a repetat de 2-3 ori.
Uneori întrebările celor mici ni se par fără sens, sâcâietoare chiar, nepotrivite pentru noi, adulții ocupați cu multe treburi și ”lucruri serioase”. Dar dacă vrem să le cultivăm curiozitatea, trebuie să ne facem timp să le răspundem sau, pe măsură ce cresc, să-i învățăm unde pot găsi răspunsul. Când doar învățaseră să scrie, le-am explicat copiilor mei cum să caute pe google scriind cuvântul/ denumirea care îi interesa. Le-am cumpărat și enciclopedii cu poze în diverse domenii care am văzut că îi interesează.
Reguli răspunsuri:
- nu le spuneți niciodată că este o întrebare prostească sau că sunt plictisitori
- nu lăsați o întrebare fără răspuns
- nu dați răspunsuri fără sens, din care ei nu au ce învăța de genul: De aia, Pentru că așa trebuie, Pentru că așa trebuie să fie etc.
- Nu vă fie teamă să spuneți copilului că nu știți și trebuie să citiți, să căutați răspunsul
2.Lasă-i să experimenteze lucruri noi
Deseori, plimbându-mă cu copiii în parc, văd mămici stresate care stau tot timpul cu gura pe copiii lor: Nu atinge aia! Ai grijă să nu te murdărești! Vezi să nu cazi! Pune aia jos, joacă-te numai cu jucăria ta! Stai lângă mine pe bancă! etc. Se uitau la mine ca la o ciudată când copii mei își puneau frunze și nisip în cap, când alegau prin bălți sau făceau prăjituri din noroi iar eu nu le atrăgeam deloc atenția.
Luați-i în locuri noi, lăsați-i să atingă, să guste, să inventeze. Lăsați copiii liberi să experimenteze, să-și satisfacă curiozitatea. Dacă vor să se joace folosind mătura, cratița sau solnițele de pe masă, nu-i opri, așa își dezvoltă ei creativitatea, așa învață cum se folosesc lucrurile.
Când se joacă, nu le da prea multe sugestii : instrucțiunile explicite cu privire la modul de folosire a jocurilor sau jucăriilor le limitează capacitatea de a descoperi modurile proprii de joacă.
3.Observați direcțiile în care se îndreaptă curiozitatea lor și încurajați-i
Unii copii vor arăta curiozitate și interes față de ceva anume: animale, arte, științe, sporturi etc. Specialiștiii ne sfătuiesc să nu trecem cu vederea aceste interese ci să le cultivăm, să le încurajăm pentru că sunt domenii în care copilul tău poate excela.
Dacă fetiței tale îi place să confecționeze haine pentru păpuși, cumpără-i o mașină micuță de cusut, învaț-o să măsoare, dă-i resturi de materiale pentru joaca ei și mai târziu o poți orienta spre o carieră în acest domeniu. Dacă un băiețel pune multe întrebări despre natură, cumpără-i dicționare, înscrie-l la un curs de biologie etc.
Este adevărat că unele interese sunt doar temporare și se schimbă pe măsură ce cresc, dar, cu răbdare, puteți descoperi ceea ce le place cu adevărat. Iată ce mărturisește o mămică pe un forum de părinți:
”Când Georgiana avea 3 ani am văzut că îi place să coloreze. I-am cumpărat multe culori, acuarele etc, dar la 5 grădiniță interesul ei s-a schimbat. Voia să fie balerină, asta mi-a spus și educatoarea că numai despre asta vorbește. Am găsit un curs privat de balet dar la 7 ani a vrut la gimnastică, după numai câteva luni la înot. Mișcarea i-a făcut bine, dar speram ca măcar când a mers la școală să văd un interes constant.
Când a învățat să scrie lucrurile s-au schimbat mult. Învățătoarea ei mi-a spus că are talent, că face compuneri și poezii mult peste nivelul clasei. Nu am făcut mare lucru la început pentru că mă gândeam că o să îi treacă și interesul asta, doar este curioasă să facă lucruri noi. La 9 ani însă, a trimis o poezie la o revistă online și a fost publicată. Am găsit în camera ei zeci de caiete cu povești și ilustrații create chiar de ea.
Când a împlinit 10 ani sora mea m-a ajutat să îi fac o surpriză: sa-i dau cadou o carte de povești printată, conținând cele mai frumoase povești ale ei. A fost super-încântată și a continuat să scrie și să fie prima pe clasă la literatură. La 14 ani o editură i-a publicat prima carte. Îmi pare bine că i-am descoperit și încurajat talentul, a terminat Jurnalism și acum lucrează la o revistă de succes. Are 5 cărți publicate, de curând scrie și în engleză pentru reviste pentru copii.
Eu cred că fiecare copil vine cu un talent, o abilitate care pot fi încurajate și dezvoltate. Doina P.”