În mod normal, părinții aleg să îşi înscrie copiii la diverse sporturi încă de când aceştia sunt mici, iar unul dintre motive este tocmai integrarea în grupuri şi dezvoltarea unui comportament sociabil care să se păstreze până când micuţii devin adulţi.
Din păcate,existăsituaţiiîncare sportul,care are rolul de amodela personalitatea copiiilor,săse transformeîntr-un calvar. Drumul spreperformanţă cere sacrificii, dardacă cel mic nu este supravegheat cuatenţie decătrepărinţii lui, aceste sacrificii pot deveni dureroase,la propriu.
Iată câteva semne care ţi-ar putea indica faptul că micul tău sportiv nu se află într-un mediu potrivit şi a devenit victima abuzurilor colegilor sau antrenorilor.În primul rând semnele de pe corp, lovituri, vânătăi.
• Începe să piardă lucruri în mod inexplicabil: jucării, haine, bani.
• Nu vrea să mai meargă la cursurile de sport.
• Se teme să mai stea singur.
• Devine posac, retras şi da răspunsuri evasive.
• Îşi schimbă brusc comportamentul.
• Este trist, nervos, anxios, are stări schimbătoare, este deprimat, la prima vedere, fără motiv.
• Începe să aibă probleme cu somnul, plânge în somn, are coşmaruri.
• Îşi schimbă obiceiurile alimentare: începe să nu mai mănânce sau din contră, mănâncă în exces.
• Începe să se izoleze, să renunţe la prieteni şi nu mai are sentimentul că face parte dintr-o echipă.
• Începe să ia note din ce în ce mai mici.
• Se simte inutil, poate chiar începe să folosească şi expresii de genul “nu sunt bun de nimic”.