Oricine are copii știe că sunt momente când trebuie să corectezi și să îndrepți comportamentul celor mici și că educația parentală doar cu dragoste, laude și mângâieli este o utopie.
Desigur, nu sunt pentru abuzuri, umilire, pedepse incorecte, dar copii trebuiesc în egală măsură recompensați dar și pedepsiți.
Specialiștii recomandă să faci asta cu mult tact și într-un mod corect. Și iată câteva sfaturi în acest sens:
- pedepsele trebuiesc să fie adaptate la vârsta și la nivelul de înțelegere al copilului: de exemplu dacă pui copilul să stea în camera lui sau într-un loc de pedeapsă, timpul trebuie să fie cam un minut pentru fiecare an de viață al copilului. Cei foarte mici nu percep noțiunea timpului așa că nu are nici un rost să îi dai pedepse de lungă durată.
- pedepsele nu trebuie să îi umilească – vorbele spuse la nervi, diverse nume date copilului pot răni foarte mult. La fel cele care produc în ei emoții negative și le afectează imaginea și stima de sine (”Nu ești bun de nimic!” ”Știam eu că nu ești în stare să faci asta bine!” ”Ești cel mai neatent copil din lume!”) . Chiar dacă mulți părinți consideră că pedepsele prebuie să producă un puternic răspuns emoțional ca de exemplu părere de rău, vină, specialiștii ne amintesc faptul că scopul unei pedepse este să-i ajutăm să-și înțeleagă greșelile, să corectăm erorile de comportament, să îi facem conștienți de modul corect în care trebuiau să acționeze.
- nu pedepselor în public! – la fel ca pedepsele enumerate la punctul anterior, cearta copilului sau pedepsirea lui în public poate avea efecte devastatoare. Desigur poate că ceea ce au făcut este în public și a afectat mai multe persoane din jur, dar modul corect de a-l pedepsi este să-l iei deoparte și să-i vorbești sau să aștepți să ajungeți acasă. Dacă vrei ca el să-și ceară scuze de la cineva, pune-l să facă asta nu ca o pedeapsă ci după ce a înțeles în ce mod a rănit și a afectat persoana respectivă.
- nu-l pedepsi dacă nu a avut intenția să greșească – un copil răstoarnă din greșeală cana cu lapte la masă, mama sare și-l ceartă pentru că nu a fost atent. Sau cade afară și-și rupe pantalonii. Multe se pot întâmpla din greșeală. Ni se întâmplă și nouă adulților, oricât de atenți și grijulii ne considerăm: întinzându-mă după o hârtie la birou, am răsturnat o dată cafeaua pe laptop și ca urmare a necesitat reparații majore și costisitoare. Copiii trebuie să învețe că a greși este omenesc și că pot rezolva asta recunoscând greșeala, fără teama de a fi pedepsiți.
- poți lega pedeapsa de tipul greșelii – de exemplu dacă a mâncat pe ascuns 3 prăjituri, poți să îi interzici prăjiturile în acea zi, nu să îi tai ora de desene animate.
- dacă îl ameninți că îl pedepsești, ar trebui să te ții de cuvânt- mulți părinți se rezumă la amenințări (Te pedepsesc dacă mai faci asta! O să îți iau tableta dacă o mai folosești în timpul de teme! N-o să te mai las afară dacă mai bați copiii!). Dar când copiii repetă greșeala, nu se întâmplă nimic. Eventual repetă amenințarea. Acest lucru are efecte negative și va face copii să creadă că pot greși cât vor, nu vor fi pedepsiți. De asemenea, încrederea lor în cuvintele părinților va scădea.
- când îl cerți, critică greșeala de atunci, nu toate greșelile trecute – mă refer la fraze de tipul ”Așa faci tu mereu!” ”Tu niciodată nu asculți!” și alte generalizări care nu ajută și pot afecta copilul emoțional.
- când nu știi cine a greșit, pedepsește-i pe toți – îmi amintesc despre copilăria mea, când mama venea de la serviciu și găsea ceva în neregulă, mă pedepsea pe mine ca fiind mai mare, deși dezordinea sau stricăciunile le făceam toți frații împreună. Copiii mai mari din familie nu sunt înlocuitori de părinți chiar dacă sunt la vârsta când le încredințezi anumite lucruri de făcut sau frații mai mici în grijă pentru o perioadă de timp. Nu vorbesc despre momentele când ceva se întâmplă din vina lor vădită, doar că a pedepsi pe cineva numai pe motiv că e ”mai mare” , va aduce numai neajunsuri familiei tale, îi va învăța pe cei mici să profite că nu sunt pedepsiți, va crea celor mai mari resentimente. La fel favoritismul este greșit, atunci când ești mai aspru cu un copil dar cu ceilalți ești mai permisiv.
- găsește pedepse constructive – de exemplu pune-i să repare ceea ce au stricat: ”Ai făcut dezordine, acum faci curat!”, ”Ai aruncat jucăriile pe joc, le strângi și apoi poți veni la masă!”, ”Ți-ai murdărit iarăși ghiodanul, ți-l speli sigur!” Ferește-te însă să folosești treburile casnice ca și pedeapsă, dacă nu au legătură cu faptele lor. Cu siguranță nu vrei ca ei să perceapă toate sarcinile pe care le dai în casă ca pe ceva neplăcut, pedepse.
- ambii părinți trebuie să respecte pedepsele – dacă mama zice că 2 ore nu au voie copiii la televizor iar tata le ”iartă greșeala” după doar 1 oră, se vor crea dezehilibre educative serioase. Unul dintre părinți va deveni oaia neagră, celălalt va fi considerat mai bun și mai ușor de ”cumpărat” pentru a obține ceea ce vor ei. Părinții trebuie să discute unul cu altul și să respecte hotărârile celuilalt.