Copiii imită tot ceea ce văd și aud în jur, nu există că folosește un cuvânt sau mai multe urâte doar așa din senin ori pentru că are un caracter rău din naștere, cum se mai vehiculează. Deci asta trebuie să știi de la început, că imită și trebuie să afli sursa și s-o îndepărtezi, pe cât posibil.
Mai există și alți factori care pot să contribuie la un limbaj necorespunzător și aceștia pot să apară la diverse vârste:
- copilul mic (până în 5-6 ani) – nu cunoaște sensul tuturor cuvintelor și nu știe că un cuvânt este greșit; imită părinții sau alte persoane din jur, în general apropiați; copie limbajul fraților mai mari;
- școlarii- sunt influențați mult de colegi sau prieteni de joacă; cunosc sensul cuvintelor dar e posibil să nu știe cu exactitate că unele sunt greșite; unii dintre ei folosesc cuvintele ”interzise” pentru a-i testa pe părinți, a se răzbuna când nu obțin ceea ce vor; copiii care locuiesc cu rude permisive sau cu părinți care îi neglijează dezvoltă de mici un comportament recalcitrant;
- adolescenții- apartenența la grupuri periculoase își spune la vârsta asta cuvântul, învață cuvinte urâte de la ei și le folosesc pentru a fi acceptați în grup, pentru a ieși în evidență; înjurăturile luate din replicile filmelor sunt iarăși comune; atenție la vârsta asta apare și lupta lor pentru independență și expresiile urâte sunt armele lor preferate împotriva părinților sau altor adulți care încearcă să se impună.
Cum să-ți dezveți copilul de expresii urâte
În funcție de vârstă, trebuie să iei măsuri din timp pentru a-i dezvăța. Problema este la părinții care înjură și folosesc expresii urâte în fața copiilor, apoi le cer lor să nu le repete sau îi pedepsesc chiar din cauza asta. Primul pas este să nu spui nimic ce nu vrei să auzi la fiul sau fiica ta.
Dacă nu a auzit în casă, explică celui mic cu răbdare ce înseamnă cuvântul folosit, de ce nu trebuie spus sau care sunt locurile în care nu vrei să le spună.
Stabilește pedepse și sancțiuni dacă îi auzi repetându-le. Băiatului meu mai mare nu-i plăcea să spele vasele, dar am stabilit că o înjurătură va însemna că spală vasele o zi. Mai întâi s-a opus, dar apoi nu a avut încotro și, după 2-3 zile de pedeapsă la vase, nu l-am mai auzit înjurându-și frații mai mici. O colegă și-a pus fetița să scrie pe un caiet de 50 de ori: ”Nu mai vorbesc urât”. Prietenii mei nu i-au mai dat bani de înghețată celui mic pentru niște vorbe urâte. Ca părinte îți cunoști cel mai bine copilul și știi ce pedeapsă anume funcționează la el. Ideea este să îi explici, să îl oprești, să aplici niște consecințe și asta cosecvent, fără să îi treci cu vederea nici una dintre vorbele nedorite.
Când nu reușești cu nici o metodă, și consideri că fiul/ fiica ta nu se pot controla deși vor, trebuie să iei în calcul și o problemă psihologică, vorbele urâte (uneori și alte ieșiri violente) putând fi un semn de refulare din cauza unui abuz, neglijare, depresie, bulling etc. Atunci mai bine apelezi la un psiholog de copii.