Echilibrul mintal se reflectă în multe domenii din viața unui copil și, mai apoi, din viața unui adult. Se pare că multe dintre dezechilibre își au rădăcinile în modul în care copiii au fost crescuți și tratați în copilărie. Așa că părinții au un rol important în formarea acestui echilibru.
Iată câteva sfaturi pentru a crește copii echilibrați mintal:
- Iubește-l – dragostea parentală îi face să se simtă doriți, importanți, în siguranță. Este una dintre condițiile esențiale ale unei dezvoltări sănătoase ca individ.
- Disciplinează-l corect – disciplină înseamnă a corecta comportamentele nedorite și a-i forma deprinderi acceptate în societate. Necesită mult tact și răbdare. Evitați limitele disciplinare care pot fi neglijarea a ceea ce copilul face sau spune și, la polul opus, abuzul lui fizic sau emoțional.
- Încurajează-l – învață să fii pozitiv în ceea ce-l înveți, îl corectezi, în conversațiile de zi cu zi. Permite-i să încerce și să greșească pentru că poate învăța din greșeli. Spune-i des cuvinte ca: Sunt mândră/ mândru de tine! Mă bucur că ai făcut asta! Știu că poți! Mai încearcă o dată! Sunt aici ca să te ajut! Bravo! Data viitoare o să-ți iasă mai bine! etc
- Învață-l să-și rezolve problemele – asta înseamnă că îți ajuți copilul să găsească soluții, fără să îi dai tu toate răspunsurile și rezolvările. Asta îl va împiedica să fie dependent de tine și de alții pe viitor, îl va face independent.
- Oferă-i un mediu calm și echilibrat – sunt multe lucruri în atmosfera unei familii care pot dezechilibra un copil: atmosferă conflictuală, consum de alcool, lipsa unui program și a unei rutine, familii disfuncționale, abuzuri fizice sau emoționale (directe sau asupra unui membru din familie), situații traumatizante etc.
- Învață-l să-și administreze bine emoțiile- familia trebuie să fie un mediu în care copiii pot să își exprime liber ceea ce simt, ceea ce cred. Și tot acolo pot fi călăuziți cum să le administreze corect: să nu lovească pe cineva atunci când sunt furioși, să nu țipe sau să plângă când vor ceva ci să ceară frumos, să rezolve un conflict, să își exprime dezacordul într-un mod corect, să-și înfrunte fricile etc.
- Învață-l principiile comunicării eficiente – dacă îl asculți atunci când vorbește, va învăța și el să asculte pe ceilalți, dacă părinții comunică fără să țipe, direct, folosind un limbaj corespunzător, exact asta vor copia și cei mici
- Învață-l să nu-și ia identitatea din ceea ce spun ceilalți sau din reușitele sale– mulți părinți sunt foarte preocupați ce vor spune alții despre familia și copia lor și transferă asta asupra copiilor: Nu te mai comporta așa, oamenii o să spună că ești needucat! Nu te mai duce fără lecția învățată la școală, iar o să mă certe învățătoarea în ședința cu părinții! Nu-ți lua bluza asta afară la joacă, vecinii o să zică despre noi că suntem săraci! De asemenea, unii părinți le repetă părinților că numai reușitele lor sau împlinirea unei anumite așteptări a cuiva îi face deștepti, buni etc: Bravo, ai luat 10, știam eu că am un copil deștept! Ți-ai făcut singur patul, te iubesc foarte mult când ești harnic! Dacă nu înveți poezia pentru serbare, toți o să vadă cât de prost ești.
- Timp de odihnă și de recreere – învață-ți copiii să respecte orele de somn, supraveghează-i atent mai ales pe adolescenții care vor dori să-l înlocuiască cu alte activități: TV, jocuri, chatting. Stabiliți reguli cu privire la timpul cât au voie zilnic să folosească tabelta, computerul, ce pot privi. Dacă au mai multe teme, învățați-i să și le împartă în perioade mai mici cu pauze scurte între în care să facă altceva. Atenție la stesul și surmenajul din perioada tezelor sau altor examene.
- Acordă-i ajutor – ca și părinte trebuie să fii atent la lucrurile cu care copilul tău se descurcă mai puțin , la problemele trenante pe care le are, la dezechilibrele bruște mintale sau emoționale care apar. Dacă simți nu îl poți corecta și ajuta, nu-ți fie jenă să apelezi la specialiști (psiholog școlar, psihiatru, pediatru, consilieri de educație parentală etc).