Eram la locul de joacă de lângă bloc cu nepoțica mea. O vecină era și e ea cu fetița, probabil nu mai mare de 4-5 anișori. La un moment dat ea s-a ridicat să plece spunându-i:
– Gata Maria, e târziu, trebuie să mănânci și să te odihnești la prânz.
– Mai stăm 2 minute, mami, te rog, a fost răspunsul copilul nemișcându-se din leagăn.
Același răspuns a fost și peste 10 și peste 20min. Probabil priveam scena foarte mirată când vecina mea a justificat de ce continua să o lase:
– Nici nu știi cât de puternică este… Dacă insist sau o forțez, țipă de mă știe tot cartierul. Și poate continua așa ore întregi după.
Există o categorie de copii care adoptă o altă strategie pentru a-și manifesta independența. Ei nu contestă de obicei autoritatea adulților, par să asculte, să fie de acord cu ce le spui dar în realitate sunt rebeli în interior și încearcă prin toate mijloacele să facă doar cum vor ei, ce le place. Încalcă regulile și sfaturile adulților de câte ori pot și, dacă sunt prinși, încearcă să ascundă fapta lor mințind. Ei pot trece drept ”șmecheri” și pot manipula ușor.
”Mai devreme sau mai târziu voința lui va ieși la iveală și aceasta se întâmplă de obicei în perioada adolescenței. Atunci părinților nu le mai rămâne altă alternativă decât să baricadeze toate ușile casei.” spune Dr James Jonson despre copiii cu un astfel de comportament.
Sfaturi pentru părinții copiilor manipulatori:
- comportamentul independent nu este un lucru rău, asta este natura lor, probabil toată viața vor avea un caracter puternic
- nu-i lăsați să facă ce vor ei, fiți fermi, nu negociați
- criticați comportamnetul greșit și nu persoana
- pedepsiți strict neascultarea și minciuna imediat ce le descoperiți
- insistați ca ei să respecte adulții și autoritatea (exemplul propriu este important)
- aveți grijă că vor avea tendința să prefere în preajma lor persoane pe care le pot manipula mai ușor – atenție mai ales când un părinte este mai permisiv, copilul va profita de asta
- supravegheați ce prieteni își aleg, de obicei vor căuta să se asocieze tot cu copii independenți sau problematici
- lăudați-i și recompensați-i de câte ori vă urmează sfaturile
- continuați să le arătați dragoste și susținere, nu faceți din ei oaia neagră a familiei
- canalizați-le independența spre lucruri bune- dați-le mici sarcini în casă, acordați-le oportunități în care ei pot să decidă, consultați-i în decizii care îi privesc
- dacă vă pierdeți cu firea și faceți crize de nervi în fața lor, ei vor profita de asta de câte ori vor dori, va fi ca un buton ca să vă enerveze
- nu vă autocondamnați pentru comportamentul lor crezând că nu sunteți părinți buni
Vestea bună este că mulți dintre acești copii care acum pot fi categorisiți ca și ”problemă”, se vor liniști după ce cresc, la peste 20-22 ani și, dacă au fost canalizați cum trebuie, pot ajunge adulți cu un mare impact acolo unde vor lucra sau se vor afla.