Copiii cresc repede și la fel de repede se duce și perioada când luam noi toate hotărârile pentru ei. Dar, ca orice părinte, ne dorim ca ei să reușească să ia decizii bune atunci când ajung mai mari.
Iată 7 metode de a-ți învăța copilul să ia decizii înțelepte pentru el și viața lui:
- Lasă-i să facă greșeli – cele mai bune lecții le poate învăța un copil încercând lucruri noi, reușind sau eșuând. Experiența personală îi va spune când o decizie a fost rea și când a fost bună, începând cu lucrurile mici și ajungând la decizii de viață. Părinții prea restrictivi, care își pedepsesc frecvent copiii pentru toate greșelile, care le limitează mult încercările sau le coordonează ei totul în viață, nu-și ajută mult copii să învețe să fie independenți și să ia decizii bune.
- Expune-i la lumea reală- o prietenă a mea a fost șocată să mă audă vorbind fetițelor mele de 9 și 11 ani despre sexul neprotejat și avort. Ea a considerat că sunt prea mici. Totuși studiile spun că la 13-14 ani peste 50% dintre copiii de astăzi și-au început deja viața sexuală. Nu-i putem crește pe copii sub niște cupole de sticlă, nu-i putem proteja la nesfârșit. Eu am discutat frecvent cu copiii mei știrile de la TV, despre lucurile bune care se întâmplă în lume dar și despre dramele și catastrofele mondiale. Ei știu că nu totul e roz, scos din coperțile unei cărți de basme sau roman SF. Știu că trebuie să fie atenți la oameni rău-voitori și că deciziile proaste le pot afecta viața și viitorul.
- Învață-i să administreze bine banii- toți copiii mei au avut o pușculiță personală. Nu i-am alintat cu bani mulți de buzunar și nici nu au obținut bani dacă ajutau la treburile din casă, ori dacă excelau la școală. Acestea erau de datoria lor. Dar știau că dacă mă ajută la cumpărături, pot avea ceva mărunțiș de la rest. Nici unul nu se grăbea la primul chioșc să-i cheltuie. I-am învățat să facă economii pentru ceva ce își doresc să aibă. Dacă se plictiseau de un joc sau jucărie, îmi cereau voie să le vândă unor colegi ori prieteni și așa obțineau mai mulți bani pentru ceea ce economiseau. Băiatul meu a muncit în vacanțe de la 15 ani, ajutând 2-3 ore pe zi la depozitul de încălțăminte al fratelui meu. Nu m-am opus, a învățat multe, și-a cumpărat o tabletă și în alt an un skatebord din banii câștigați astfel.
- Ajută-i să-și facă prieteni potriviți- alegerea prietenilor și a anturajului este ceva vital pentru viitorul copiilor și adolescenților tăi. Și nu vei putea să alegi tu la nesfârșit. Încurajează copiii să discute deschis despre prietenii lor. Pune-le întrebări despre ce cred ei că sunt influențe bune, ce le place și ce nu le place la cineva, ce comportament nu este potrivit la un prieten, ce ar trebui să evite, cum ar trebui să procedeze dacă sunt batjocoriți, șantajați, influențați în ceva negativ. Crește-i încrezători în forțele proprii, să nu fie nevoie să își ia identitatea din ceea ce spun ceilalți.
- Încurajează-i să trăiască cu un scop- viața copiilor este deseori liniară și lipsită de scopuri personale, pentru că cei care decid și coordoneza totul sunt părinții, profesorii etc. Încurajează-i să-și stabilească scopuri personale încă de mici, fie că vor să obțină o medie mai bună la un obiect, că vor să învețe ceva nou, să-și perfecționeze un talent, să ajute pe cineva, mai apoi să își aleagă o meserie spre care să aspire și să înceapă pregătirea de pe acum. Șeful meu are doi băieți și când ei i-au spus că vor și ei să se facă oameni de afaceri când vor crește, a început să-i ia serviciu în vacanțe și să le dea mici lucuri de făcut, să-i expună la munca într-o firmă, să le explice anumite proceduri de acolo.
- Permite-le să ia decizii în ceea ce îi privește sau în cadrul familiei- dacă până la 18 ani îi tot alegi tu cu ce să se îmbrace, îi cumperi hainele, decizi totul, nu va învăța niciodată cum să ia decizii pentru el și mai târziu pentru familia lui. Soțul surorii mele are peste 30 de ani dar încă își mai sună mama s-o consulte cu privire la anumite lucruri din familia lui. Asta îi face să aibă conflicte dese și, din punctul meu de vedere, este vorba despre imaturitate în decizii. Lasă-ți copilul de mici să simtă că are alegeri: ce haine vrea să poarte, ce ghiozdan, în ce tabără vrea să meargă, cum ar vrea camera mobilată, ce meniu să pregătiți ca familie, ce film să vedeți etc. Discută cu el frecvent despre regulile casei, ascultă-i părerile, propunerile, preferințele, deși poate nu vei putea să le aprobi pe toate.
- Fii un bun exemplu – vecina mea a avut 3 soți și 3 divorțuri și este foarte aspră cu cele două fete ale ei, acum adolescente. Le tot repetă să nu facă aceleași greșeli ca și ea care s-a căsătorit (prima oară) foarte tânără, nu a terminat liceul, nu are o calificare, a rămas însărcinată la 17 ani și-a afectat astfel tot viitorul. Le impune o mulțime de restricții. Încerc să îi înțeleg pe acești părinți care realizează acum greșelile făcute și vor ca odraslele lor să nu le repete, să ajungă mai bine. Totuși cred că exemplele personale pozitive au un impact mai mare asupra celor mici decât cele negative. Faptul că tu ai eșuat în ceva nu-ți dă autoritatea să le interzici lor să facă același lucru.