Am citit de curând o știre că o mămică și-a găsit bebelușul de 3 luni fără suflare, în pătuț. Nu-l lăsase singur decât o jumătate de oră, când dormea, gătea în camera cealaltă, cu ușa deschisă și nu a auzit nimic suspect. Pentru că l-au luat și au încercat să-l resusciteze înainte de a veni salvarea, nu au putut afla cu exactitate care au fost cauzele morții și au scris pe certificat doar Sindromul morții subite (numind situația când bebelușul moare brusc în somn și fără cauze aparente).
Este extrem de dureros să treci prin așa ceva. Desigur că pot fi și boli sau alte circumstanțe pe care nu le putem controla. Dar trebuie să facem tot ce ține de noi pentru a ne păstra micuții la adăpost de accidente pe care le putem evita.
Iată câteva principii despre siguranța bebelușilor în pătuțuri:
Dormitul împreună cu bebelușul în pat
Dă un sentiment foarte reconfortant, atât pentru părinţi, cât şi pentru bebeluşi, mai ales când sunt foarte mici. Când încep să se rostogolească poate fi însă incomod pentru voi. Și, odată învățați să doarmă acolo, cu greu vor mai accepta să doarmă apoi în pătuțul lor.
Ca alternativă, aţi putea să aduceţi pătuţul copilului în camera dumneavoastră, dar dacă este prea mare, sau nu doriţi să fiţi separaţi de nou-născut cu bare, puteți folosi un pătuț de tip co-sleeping care se poate atașa chiar lângă patul părinților. Are o parte care se poate scoate, permiţându-vă accesul uşor la copilul dumneavoastră în mijlocul nopţii.
Asiguraţi-vă că nu există spaţiu între co-sleeper şi patul matrimonial, în care copilul ar putea cădea, şi că patul şi co-sleeper-ul sunt la aceeaşi înălţime.
Leagănele şi coşurile
Sunt compartimente de adormit confortabile, compacte, cu marginile suficient de înalte pentru a preveni căderea copilului. Cu excepţia cazului în care copilaşul dumneavoastră este foarte activ, un leagăn sau un coş ar putea fi tot ce aveţi nevoie în primele două – trei luni.
Asiguraţi-vă că au o bază destul de lată astfel încât să nu se răstoarne. Unele sunt prevăzute şi cu picioruşe astfel încât să nu se legene când nu doriţi. Verificaţi eticheta produsului pentru a vă asigura care este limita de greutate. Şi dacă folosiţi un leagăn sau un coş la mâna a 2a, fiți atenţi la margini ascuţite, aşchii sau alte pericole.
Pătuţuri
Când vine vorba de alegerea unui pătuţ, singurul lucru cu adevărat important care trebuie luat în calcul este să fie sigur pentru copilul dumneavoastră. Faptul că este drăguț și cu desene sau stilat, cu forme creative, contează mai puțin pentru cel mic.
Iată însă câteva lucruri practice de care ar trebui să dispună:
• Partea laterală ar trebui să se mişte în sus şi în jos cu uşurinţă şi fără zgomot. Dacă poate fi manevrată doar cu o singură mână este foarte convenabilă, în special în momentele în care ţineţi în braţe un copil, scutece sau sticla de lapte.
• Un pătuţ robust, care nu scârţaie sau zornăie este o binecuvântare în momentul în care copilul dumneavoastră se hotărăşte să exerseze mişcări de gimnastică în toiul nopţii.
• Pătuţurile din metal sunt câteodată şubrede sau au porţiuni ascuţite sau aspre la suduri, aşa că inspectaţi-le cu atenţie înainte să le cumpăraţi.
• În final, căutaţi un pătuţ care se asamblează uşor şi pentru care nu este nevoie de prea multe unelte.
In funcție de pericolele care îi pot paște într-un pătuț, trebuie să fiți atenți la:
Sufocare
Pentru copiii cu vârsta de până la un an, folosiţi aceste sfaturi pentru a preveni sufocarea:
• Întotdeauna adormiţi copilul cu faţa în sus, pe spate nu pe burta sau pe o parte
• Nu puneţi în pătuţ cuverturi, perne, plăpumi pufoase, animale de pluş etc. Acele apărători moi care împiedică bebeluşul să se lovească de marginile de lemn ale patului ar putea reprezenta, de asemenea, şi un pericol de sufocare, deşi recomandările experţilor nu sunt niciodată clare în ceea ce priveşte acest subiect. Este îndoielnic că sunt folositoare, deşi părinţilor le place cum arată.
• Folosiţi o saltea tare. Suprafeţele moi, pufoase, cum sunt cele de lână, saltelele umplute cu fulgi sau cu apă pot bloca respiraţia unui copil mult mai uşor decât o saltea fermă, confortabilă.
• Asiguraţi-vă că salteaua se potriveşte perfect patului. Dacă între saltea şi marginea patului este un spaţiu mai mare de 2,5 centimetri, faţa copilului ar putea rămâne blocată şi copilul s-ar putea sufoca. Această problemă reprezintă o îngrijorare în special în cazul paturilor cu apă unde există un spaţiu mare între saltea şi marginea patului.
Strangulare
Bebeluşii nu au forţa şi îndemânarea să se elibereze dacă ceva se prinde în jurul gâtului lor. lată câteva sfaturi pentru a preveni strangularea:
• Asiguraţi-vă că spaţiile dintre barele pătuţului nu sunt mai mari de 6 centimetri. Verificaţi, de asemenea, ca nici una dintre bare să nu fie slab fixată, ruptă sau cu aşchii.
• Verificaţi dimensiunile oricărei decoraţiuni decupate de la capetele pătuţului. Asigurați-vă că diametrul nici uneia nu depăşeşte 6 centimetri astfel încât să nu existe vreo şansă ca bebeluşul să-şi bage capul pe acolo.
• Asiguraţi-vă că stâlpii de la colţuri nu sunt mai înalţi cu mai mult de 1,5 mm decât restul pătuţului. Păturile şi alte obiecte din pânză ar putea să rămână agățate de aceşti stâlpi şi apoi să se înfăşoare în jurul gâtului copilului. Dacă pătuțul are stâlpi sculptați, mai bine îi deşurubati.
• Ţineţi jucăriile mobile care se agaţă deasupra patului la distanţă. Asiguraţi-vă că bebeluşul nu poate ajunge la ele şi înlăturați-le o dată ce poate sta în fund.
• Verificaţi lungimea corzilor. Dacă folositi apărători moi sau jucării ataşabile la pătuț, asiguraţi-vă că legăturile sunt făcute astfel încât să nu permită formarea unor bucle cu diametrul de 35 centimetri sau mai mult.
• Nu aşezaţi pătuţul lângă ferestre cu perdele sau jaluzele de la care atârnă sfori. Un copil curios se poate întinde şi apuca o astfel de sfoară, încurcându-se în ea.
Asfixiere
Bebeluşul care încă nu poate ţine în mână o zornăitoare câteodată reuşeşte să se înece cu o varietate de obiecte incluzând nasturi, bucăţi de plastic, pietricele etc. Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să presupuneţi că orice obiect aflat în raza de apucat a copilului ar putea ajunge în gura sau gâtul copilului.
Iată câteva sfaturi pentru a preveni asfixierea bebeluşului:
• Nu daţi copilului jucării cu bucăţi mici care s-ar putea desprinde sau rupe, cum ar fi ursuleţi de pluş cu ochi de plastic sau maşinuţe cu roţi detaşabile. Ţineţi astfel de jucării în afara pătuţului. Orice obiect cu diametrul mai mic de 4,5 cm este suficient de mic să blocheze căile respiratorii ale copilului.
• Verificaţi ca părţile de plastic ale pătuţului să nu aibă aşchii sau asperităţi (în special bucăţele de plastic de pe barele de sus, puse pentru a împiedica bebeluşul să roadă direct lemnul).
Căderile
Bebeluşii se pot răni în cazul unei căzături sau în cazul în care cad obiecte pe ei. lată câteva sfaturi pentru a preveni loviturile cauzate de căzături:
• Aveţi grijă unde aşezaţi pătuţul. Nu îl plasaţi lângă o bibliotecă, sub un tablou sau sub orice alt ornament care atârnă pe perete şi care ar putea cădea. Asiguraţi-vă că suportul pentru saltea este bine prins, altfel acesta ar putea aluneca şi cădea. Verificaţi şi asiguraţi-vă că pătuţul este bine prins, că toate cuiele sunt bine bătute şi şuruburile bine prinse.
• Ţineţi salteaua în poziţie corectă. O dată ce bebeluşul a crescut destul de mult încât stă în fund, coborâţi salteaua în poziţia cea mai joasă şi scoateți toate lucrurile de care s-ar putea agăţa. Mai devreme sau mai târziu, va cădea încercând să se caţere afară.
• Fiţi pregătiţi să realizaţi trecerea la un pat adevărat. Odată ce copilul depăşeşte înălţimea de 85-90 centimetri sau poate ridica un picior peste barele laterale, atunci este timpul să îl treceţi la un pat normal.
Atenție și la:
-
Vopseaua pătuțului- înainte majoritatea vopselelor conţineau plumb, care, ingerat, produce anemie şi probleme legate de învăţat şi de comportament. Dacă aveţi un pătuţ mai vechi, asiguraţi-vă că vopseaua a fost complet înlăturată şi înlocuită. Altfel nu folosiţi pătuţul.
-
Nu sunt adeptul volănaşelor sau pernuţelor de protecţie, deoarece o dată cu creşterea cantităţii de pânză din jurul copilului cresc şi oportunităţile de sufocare şi expunere la acarienii de praf.
-
Alegeţi lenjerii și păturici din materiale pe care să le puteţi spăla in mod repetat la temperaturi ridicate.
-
Culoarea albă arată grozav (cearceafuri, pături), dar scoate în evidenţă petele. Dacă puteţi evita înălbitorul cu clor, vă puteţi scăpa copilul de iritaţii nedorite.
-
Bebeluşii activi se freacă mult de aşternuturi, aşa că alegeţi materiale moi şi delicate.
-
Majoritatea saltelelor au huse din material plastic, aşa că s-ar putea să doriţi una sau două din pânză. O husă din material mai fin este suficientă; unele groase şi moi s-ar putea să nu fie prea sigure.
-
Pentru copiii cu vârsta peste 12 luni, o cuvertură sau o plăpumioară poate fi suficient de confortabilă. Dar trebuie să aveţi grijă ca bebeluşul să nu se supraîncălzească, deoarece acest lucru măreşte riscul de moarte subită a sugarului (SIDS). Un sac de dormit sau o pătură subţire este de obicei de ajuns, în afara cazului în care la dumneavoastră în casă este mai răcoare.
-
Pernele nu sunt considerate sigure în pătuţul bebeluşului până după vârsta de un an, când orice risc de apariţie a sindromului de moarte subită a sugarului a trecut.