Cred că nu sunt singurul părinte care întâmpină o mulțime de probleme dimineața din partea copiilor treziți și pregătiți pentru grădiniță sau școală: nu vor să se dea jos din pat, trag de timp, evită să se spele, plâng, fac mofturi la mâncare, nu-și găsesc uniforma sau ghiozdanul, fac totul cu întârziere, par să doarmă în picioare întârziind, se ceartă între ei etc. Toate sunt o sursă nesfârșită de stres, iar dacă vrei să fii și tu la timp la lucru atunci ”distracția” este și mai mare.
La primul copil nu aveam multă experiență și probabil a fost și mai alintat, dar începând cu al doilea am încercat să găsesc soluții pentru a evita tot acest circ care se repeta regulat, în fiecare zi de școală (desigur, exceptând weekend-urile).
Iată câteva lucruri care au mers și le poți aplica și la copiii tăi:
- aveam grijă să doarmă la timp, înainte de 9 seara pentru că altfel erau la propriu obosiți dimineața și era normal să vrea să doarmă mai mult
- o trezeam cu 15 min înainte pe cea mare mare și după ce termina cu spălatul la baie și pe cel mai mic, pentru a nu aglomera acolo și a se certa
- pregăteam micul dejun și îl așezam pe masă înainte de a-i trezi, mă îmbrăcam și pregăteam eu, astfel încât să nu trebuiască să fac altceva atunci decât să mă ocup de ei, să-i ajut cu spălatul și îmbrăcatul
- verificam seara (pe cei mari îi puneam pe ei să verifice) dacă ghiozdanul era gata, dacă încălțămintea era curată, dacă aveau costumul de sport și alte accesorii în alte zile, și le scoteam uniforma pe un umeraș afară din șifonier, să le fie la îndemână
- nu-i băteam la cap să-și facă paturile sau curățenie în camera lor dimineața pentru că observam că măresc problemele și timpul de pregătire și nu rezolvam nimic. Dar le puneam în program să facă asta când se întorceau de la școală.
- mențineam o atmosferă de calm, îi mai îndemnam de câteva ori să se grăbească dar nu pe ton ridicat sau exagerând cu agitația în jurul lor pentru că asta observasem că îi agita și pe ei și atunci să te ții lacrimi, mofturi și țipete.
- evitam să-i pedepsesc și să le fac morală dimineața: nefiind bine treziți, e normal ca cei mici să fie mai neîndemânateci diminețile, așa că se întâmplau multe accidente, răsturnau lucruri, se îmbrăcau pe dos, puneau mâncare pe ei etc. A trebuit să las puțin din severitatea și așteptările mele dimineața pentru că nu aveau nici un rost și dacă îi pedepseam atunci erau supărați și plângăcioși până la școală.
- nu insistam să mănânce dimineața dacă nu voiau, preferam să le pun un sandvich într-o cutiuță în geantă sau câteva felii de fructe și mâncau la pauză; desigur nu le dădeam alternativa să își cumpere ei chipsuri, dulciuri sau alte gustări nesănătoase pentru că nu ar fi mai mâncat deloc la micul dejun și poate nici prânzul; primeau cam tot ce era la masă acasă. Le ceream însă să bea laptele, iaurtul sau ceaiul, așa pentru liniștea mea că își iau destul calciu și destule lichide.
- cel mic avea chef de joacă diminețile, se ascundea sub pătuc, răsturna pe jos coșul de jucării, le lua în mână și plângea dacă i le luam, ghidușii din astea. Dacă ridicam tonul la el sau îl forțam să le lase jos, mai rău făceam, plângea de mă știa tot blocul. Așa că îl luam în brațe, îl gâdilam un pic sau glumeam cu el să-i satisfac pofta de joacă și îi promiteam că ne jucăm mai mult când vine de la grădi. Așa funcționa, le lăsa jos ușor, îl duceam în brațe la baie, la masă ori îl ajutam să se îmbrace. Câteodată păstra în mână o jucărie și îl lăsam doar că știa că la plecare trebuie să o lase acasă și să-i spună ”pa”.
- am învățat să diferențiez mofturile obișnuite de boli, probleme legate de școală etc: fata mea mai mare avea probleme la orele de sport, era puțin mai plinuță și copiii râdeau de ea când nu reușea exercițiile, dar o vreme nu am știut ce se întâmpla. Am observat că în ziua când avea sport brusc acuza dureri de burtă, de cap, orice numai să o las să stea acasă. De câteva ori chiar am crezut și am dus-o la mamaie sau la medicul de familie dar observam că în nici o oră își revine și așa am început să am suspiciuni. Am mers la școală să discut cu învățătoarea și am aflat ce se întâmpla de fapt. Copiii pot folosi diverse strategii să evite ceea ce nu le place. Sau pot chiar să fie bolnavi în anumite zile și noi adulții nu putem să ne dăm seama sută la sută care e problema. Când însă se crează un model, ceva se repetă în aceleași zile, sau brusc copilul nu mai vrea la școală/grădiniță, trebuie să vedem cauza reală. Ca părinte trebuie să ai multă răbdare și înțelegere și începi să distingi încet, încet dacă sunt bolnavi sau alta poate fi situația cu care se confruntă ei.