În concediul din vară am mers de câteva ori la un bazin public din orașul meu. Era aglomerat, mulți copii veniți cu părinții. Într-una din zile, lângă șezlongul meu a stat o tânără mămică cu fetița ei, cred că nu mai mare de 5-6 ani. Fetița se juca în piscina specială pentru copii. Mama a stat tot timpul pe margine butonând telefonul.
Fetița o striga deseori:
– Mami, uită-te la mine! Acum pot să înot puțin! Uite că fac pluta! Uite fără colac!
Dar mama nu-i dădea decât răspunsuri rare, fără măcar să o privească.
Pitica voia să se dea pe un tobogan cu apă mai mare. Părinții însoțeau copiii mai mici acolo, sau măcar erau alături de ei să îi încurajeze, să îi aștepte jos. Însă femeia a rămas surdă la rugămințile copilei, preocupată cu obținerea pozelor perfecte pentru Facebook, colecția ”costume de baie și accesorii de plajă”. La un moment dat parcă și-a amintit de fetiță:
– Hei, te-am dat azi cu cremă de plajă? Vino aici să te dau ca să nu te arzi!
Fata a venit, ascultătoare, sub umbrelă. Dar tocmai a sunat telefonul mamei. Convorbirea s-a prelungit cam 20 min. Cum era și normal, cea mică s-a plictisit pe margine singură și a mers din nou în apă. Nu am văzut-o în cele 4 ore cât am stat acolo să bea apă, să i se dea vre-un biscuite sau să fie chemată la umbră deși era evident că deja arsurile solare o deranjau, femeia uitase de cremă. Drept care copilul a devenit irascibil, a început să ceară mamei să meargă acasă, să plângă din orice, să împingă alți copii. Mama, care nu a lăsat un moment telefonul din mână, i-a răspuns cu țipete și palme la fund:
– Ce copil imposibil ești! Tu vrei la bazin și acum vrei acasă! Eu nici nu am apucat să intru în apă! N-o să te mai aduc niciodată!
Și au plecat smucind-o pe cea mică de o mână.
Mie îmi venea s-o bat pe tipa cu 50 de poze pe Instagram sau mai știu eu unde, în timp ce copilul era extenuat de sete și căldură ce poate chiar avea să sufere în urma arsurilor căpătate. Și ca ea am mai văzut mulți alți părinți prin parcuri și peste tot, pentru care dependența lor de rețelele de socializare primează, în timp ce copiii rămân nesupravegheați și nebăgați în seamă.
Este celebră povestirea despre un copil care a scris într-o compunere că vrea să se facă telefon atunci când va crește mare, că poate așa tata și mama îi vor acorda mai multă dragoste și atenție.
Astfel de părinți vor priva copilul lor de multe beneficii pentru creșterea și educația lui. Nimic nu poate înlocui interacțiunea, comunicarea, îmbrățișările și timpul petrecut cu cei mici. Ne mirăm că din ce în ce mai mulți copii sunt diagnosticați cu handicapuri și tulburări de comportament, astăzi, când condițiile de viață sunt totuși diferite de cele în care am crescut noi. De ce unii copii nu învață să vorbească, să meargă sau să folosească toaleta nici până la 4-6 ani. Relațiile copii-părinte au și ele mult de suferit, nu ai cum să fii eficient intervenind în viața lor doar între două ”like-uri”.
Fă un efort, un sacrificiu când ieși cu cel mic și lasă telefonul sau tableta acasă. Va însemna mult pentru amândoi. La fel când te întorci de la lucru ori ești liber în weekend, nu te izola în fața ecranelor uitând de copii. Ei pot percepe asta ca pe un abandon și neglijare iar efectele pot fi devastatoare.