Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Sa cunoastem stilul copilului nostru!

Sa cunoastem stilul copilului nostru!
Aproape toţi părinţii doresc să dea o bună educaţie copiilor lor, iar cei mai mulţi se şi străduiesc să ajungă la rezultate pozitive în domeniul cresterii şi educării copilului. Dar nu toţi reuşesc atingerea performanţelor dorite, cauzele insuccesului fiind multiple ( experienţă şi cunoştinţe insuficiente, imposibilitatea de a lua unele decizii la timp, probleme în familie etc.)Ca să dăm o bună educaţie copilului, trebuie să-l cunoaştem foarte bine, să-i apreciem corect posibilităţile, calităţile şi defectele, să aflăm care-i sunt interesele, temperamentul, dorinţele, temerile.

Cercetătorii în domeniul ştiinţelor educaţionale au stabilit mai multe „tipuri” de copii, după cum urmează:
1. Copilul sensibil. În general nu vorbeşte prea mult, preferă să asculte, fiind chiar timid. Nu are mulţi prieteni, dar se ataşează puternic de cei pe care îi are. Este derutat de schimbări şi simte în permanenţă nevoia să fie protejat. Este foarte vulnerabil la conflictele din familie, nu este rezistent la stres. În momentul unor schimbări înregistrează regrese şcolare, se adaptează mai greu la modificari, indiferent de natura acestora. Având un grad de emotivitate mai mare, este înclinat spre activităţile artistice, pictură, muzică, lectură. Simte nevoia să fie susţinut, uneori nu are încredere în el. Acceptă sfaturile, dar în mod selectiv.

Dacă aveţi un astfel de copil va trebui să încercaţi să nu fiţi o prezenţă dominatoare. Nu profitaţi de faptul că, de obicei, protestele lui nu sunt foarte vehemente, nu-l obligaţi să fie mereu de acord cu deciiziile dumneavoastră. Încercaţi să-l implicaţi în activităţi cât mai diverse, lăsaţi-l să decidă şi singur. Tonul vocii în discuţiile cu el trebuie să fie normal, chiar afectuos. Un ton ridicat îl va deruta mai rău, nu va avea efectul scontat de dumneavoastră. Atunci când întâmpină greutăţi îl veţi ajuta, dându-i cât mai multe informaţii, îndrumându-l cu calm, fără reproşuri. Astfel de copii au nevoie de sprijin emoţional, de aceea oferiţi-i un astfel de sprijin ori de câte ori are nevoie de el. Nu uitaţi, recompensa va avea efecte mai bune decât pedeapsa, deci mergeţi pe principiul recompensei, atunci când este cazul. Ajutaţi-l să-şi stabilească scopurile şi priorităţile, lăsaţi-l să ia decizii şi singur. Asiguraţi-i un mediu stabil, fără schimbări radicale sau bruşte, apreciaţi-i generozitatea şi dărnicia.

Citește și:   Siguranța copiilor la locul de joacă

Copilul sociabil. Este genul de copil căruia nu-i place efortul de lungă durată, renunţând uşor la astfel de situaţii. Este o fire deschisă, nu de puţine ori ne pune în impas cu sinceritatea sa. Are tendinţe de instabilitate emoţională, trece uşor de la râs la plâns, şi invers. Dă mare importanţă, grupului, anturajului. Îl interesează opinia celorlalţi despre el, se necăjeşte când consideră că a lăsat o impresie proastă. Se împrieteneşte foarte repede, are încredere în oameni, pe care îi consideră prieteni. Uneori poate deveni impulsiv. Deşi este creativ peste medie, nu-şi duce la bun sfârşit proiectele, mai ales dacă acestea presupun efort. Îi place foarte mult să se joace, făcând din joc principala sa activitate.

Copilul sociabil are nevoie de un mediu cald, primitor. Arătaţi-i în permanenţă afectiune, dragoste, să simtă că sunteţi interesat de el. Evitaţi pe cât posibil criticile făcute în public, îl afectează foarte mult. Imaginaţi pentru el sarcini distractive, care să-l capteze. Atunci când işi propune un proiect, ajutaţi-l cu detaliile. Când reuşeşte să ducă singur un lucru la bun sfârşit, recompensaţi-l cu o vorbă bună. Conversaţi cât mai mult cu el, ascultaţi cu interes ce vă povesteşte. Ajutaţi-l să treacă peste situaţiile conflictuale fără prea multe critici.

Copilul hotărât. Îi place să se manifeste ca lider în grupurile din care face parte, fiind un lider autoritar. Vrea să deţină controlul situatiei, si este critic atunci când situaţia nu este aşa cum a imaginat-o el. Îşi spune deschis părerile, nu este prea diplomat, de aceea uneori îşi jigneşte partenerii şi consideră că nu e nevoie să-şi ceară scuze. Îşi doreşte foarte mult să ducă la bun sfârşit sarcinile pe care le are. Simte vulnerabilitatea unor persoane din jurul lui, mai ales a părinţilor, şi nu se sfieşte să profite de această vulnerabilitate.

Acestui copil trebuie să i se explice în primul rând că oamenii sunt diferiţi şi că trebuie să accepte diversitatea şi valorile ei. Dacă o persoană este altfel decât el, nu înseamnă că îi este inferioară. Să înţeleagă că a fi tolerant, nu este o dovadă de slăbiciune. De obicei, astfel de copii se aleg cu multe critici de la cei din jurul lor. Încercaţi să-i corectaţi comportamentul fără a-l eticheta, fără critici în exces. Oferiţi-i mai multe alternative în rezolvarea unor sarcini, astfel încât să nu se simtă încorsetat. Faceţi-l să înţeleagă că sunt lucruri pe care trebuie să le accepte, chiar dacă nu este în totalitate de acord cu ele. Pentru că un astfel de copil este energic, daţi-i posibilitatea să rezolve cât mai multe sarcini. Treptat va înţelege că şi eşecul face parte din viaţă şi nu trebuie să-l dramatizeze. Şi nu în ultimul rând, învăţaţi-l ce înseamnă compasiunea, dragostea pentru semeni, cât de importantă este aceasta.

Citește și:   Când este copilul pregătit să meargă singur la şcoală

Copilul conştiincios. Analitic, bun organizator, îşi stabileşte mai întâi performanţele la care trebuie să ajungă, după care face un scop din realizarea acestora, încercând să învingă toate piedicile care îi apar în cale. Este genul luptător, organizat, uneori nu ţine seama că încalcă drepturile altora, de aceea poate fi catalogat drept egoist. Îşi asumă sarcinile, preferă să lucreze singur. Preferă să evite situaţiile de conflict, nu îi place agresivitatea. Doreşte să fie performant şi în acelaşi timp apreciat pentru munca şi rezultatele sale.

Unui astfel de copil nu trebuie să-i fixaţi standarde prea înalte, pentru că el oricum este foarte exigent cu propria persoană. În schimb îl puteţi învăţa să tolereze unele imperfecţiuni, mai ales atunci când vrea să-şi facă prieteni. Curând va înţelege care sunt valorile prieteniei, va dori să lucreze în grup, să coopereze. Nu îi reproşaţi greşelile, oricum el se autoanalizează şi este afectat de insuccese. Deoarece are tendinţa de a se interioriza, încercaţi să comunicaţi cât mai mult cu el. Explicaţi-i că în afară de performanţele şcolare mai există şi alt tip de performanţe, iar oamenii trebuie apreciaţi nu numai după rezultatele obţinute, ci şi după alte calităţi pe care le au. Învăţaţi-l să descopere aceste calităţi. Ajutaţi-l să-şi exprime emoţiile.

Indiferent de categoria din care face parte, copilul are nevoie de un climat de siguranţă afectivă, de modele pozitive comportamentale, pentru că în familie se realizează structurarea personalităţii individului.

Lasa un comentariu