Doctor Aurelia Moraru
Psihoterapeuţii au decis să aducă familia sub directa observaţie în psihoterapie, deoarece familia este considerată a fi un sistem. Sistemul în general este un ansamblu de elemente aflate într-o ordine nonîntâmplătoare care funcționează pe baza unor reguli şi dispune de echilibru. Prin sistem înțelegem nu numai o sumă a părților lui, ci şi relațiile dintre acestea. Raportat la familie, aceasta este văzută ca o sumă a membrilor ei componenți şi interacțiunea dintre aceştia, aceasta realizându-se după anumite reguli, având anumite funcții şi existând permanent tendința menținerii unui echilibru în interiorul acestuia.
A devenit din ce în ce mai evident faptul că psihoterapia individuală este doar una din variantele de intervenţie în familie prin aducerea în cabinetul de psihoterapie a unei singure persoane şi nu a întregii familii.
Este de domeniul evidenţei că psihoterapia pesoanei în contextul ei natural de viaţă este superioară psihoterapiei persoanei scoasă din context şi tratată izolat de comunitatea din care face parte şi în care trăieşte.
O parte din psihoterapeuţi se axează pe interpretarea cauzelor care au declanşat tulburarea în timp ce o altă parte se centrează pe obiective, strategii de rezolvare şi soluţii la probleme.
Un rol foarte important în psihoterapie îl joacă aşteptările clienţilor vis a vis de psihoterapie deoarece şi aceştia, atunci când se decid să apeleze la un psihoterapeut, se aşteaptă fie la interpretările pe care psihoterapeutul poate sa li le ofere, fie la rezolvarea problemelor. De aceea, o importanţă deosebită în psihoterapie o are cunoaşterea aşteptărilor clienţilor în ceea ce priveşte activitatea psihoterapeutică. Fără îndoială, cunoaşterea cauzelor şi interpretarea lor corectă ar fi primii paşi în psihoterapie, dar o psihoterapie reuşită impune centrarea activităţii pe obiective şi soluţii, strategii de rezolvare a problemelor detectate în timpul şedinţelor anterioare.
Fixarea obiectivelor se efectuează de către client şi psihoterapeut prin colaborarea acestora, psihoterapia este o activitate colaborativă a celor doi actori sociali.
Întrebări frecvente pe care şi le pot pune psihoterapeuţii şi clienţii
1. Oare ce este mai important să vedem, persoana sau situaţia ca fiind problema?
2. Să ne axăm pe trecut, sau pe prezent şi viitor?
3. Să lucrăm pe rezolvarea problemei enunţate de client sau să ne focalizăm pe dezvoltarea personală, pe evoluţia personalităţii?
4. Să lucrăm individual, chiar şi atunci când ne dăm seama că persoana care a solicitat terapia este efectul relaţiilor disfuncţionale ale familiei?
Răspunsuri la întrebări
1. Oricare ar fi problema, psihoterapeutul se va ocupa de rezolvarea acesteia.
2. Omul este mai mult decât trecutul lui, vom avea în vedere şi resursele acestuia, pozitivându-l. Va avea loc asanarea traumelor din trecut, dar orice psihoterapeut ia în considerare prezentul şi viitorul respectând nevoile clientului şi ajutându-l pe acesta să trăiască în prezent proiectându-l în viitor, determinându-l să-şi alcătuiască proiecte fezabile. Indiferent de orientare, asanarea suferinţei clientului este primul pas, următorii vor avea în vedere creşterea şi dezvoltarea personalităţii.
3. Psihologul ia în calcul problema enunţată de client şi obiectivul psihoterapiei fixat de comun acord cu acesta deoarece este foarte important să respecţi solicitarea făcută şi nevoile personale. Concomitent cu rezolvarea obiectivului principal putem lucra şi pe dezvoltarea personală şi evoluţia personalităţii clientului prin abordarea unor metode eclectice de psihoterapie în conformitate cu competenţele dobândite de psihoterapeut.
4. Chiar dacă uneori am lucrat cu o singură persoană şi am realizat unitatea persoanei care a solicitat psihoterapia, adesea, am continuat activitatea cu participarea la psihoterapie şi a familiei aparţinătoare obţinând astfel unitatea de una sau mai multe persoane implicate în problematica clientului. Conceptul unităţii de familie pune accentul pe relaţiile dintre persoane şi comunicarea eficientă, sanogenă a acestora. Atunci când lucrăm cu familia avem în vedere şi ierarhia familiei deoarece membrii familiei au statuturi diferite de vârstă, responsabilitate, control financiar, autoritate conferită de societate.
Este firesc ca pe parcursul psihoterapiei să ne punem anumite întrebări în legătură cu modul de organizare al familiei: există reguli clare în familie? oare toţi membrii familiei pot face regulile? atunci când regulile sunt făcute şi cunoscute familiei, oare membrii familiei respectă regulile? copiii şi părinţii sunt egali în a face regulile? se respectă graniţele dintre generaţii? care sunt valorile familiei? ce principii de viaţă sunt cultivate? familia îşi îndeplineşte în mod adecvat funcţiile în raport cu membrii săi?
Psiholog dr. Aurelia MORARU
Articol preluat de pe http://www.psihohipnoza.ro/