Montessori şi Waldorf sunt două dintre cele mai apreciate sisteme educaţionale. Întemeiate de Maria Montessori şi respectiv Rudolf Steiner cele două tipuri de şcoli au apărut ca o alternativă la învăţământul extrem de rigid oferit de sistemul de învăţămât de până atunci. În prezent, Maria Montessori şi Waldorf sunt căutate de tot mai mulţi părinţi pentru educaţia primară a copiilor.
Cele două sisteme de învăţământ alternative sunt diferite în anumite privinţe, iar alegerea le aparţine în cele din urmă părinţilor care ştiu ce e cel mai bine pentru copii. Cu toate acestea există şi câteva similitudini între Montessori şi Waldorf.
Atât Montessori cât şi Waldorf sunt sisteme de educaţie construite pentru a fi cât mai aproape de copil oferind un mediu de învăţare foarte plăcut. Ambele sisteme îşi propun să descopere aptitudinile copilului şi în acelaşi timp să îl ajute să se dezvolte moral. Cele două tipuri de şcoală descurajează prezenţa televizorului în viața copilului şi consideră acest lucru determinant pentru dezvoltarea educaţională, intelectuală şi socială a celui mic.
Stiluri de învăţare
Montessori: acest tip de şcoală crede în dezvoltarea armoniasă a copilului prin puterea acestuia de a alege să facă ceea ce îi place. În acest sistem educaţional copilul este lăsat să aleagă ce îşi doreşte să studieze în funcţie de abilitatea lui de a şti ce îşi doreşte să facă în viaţă. Copilul este lăsat să se dezvolte în funcţie de cum îi dictează propriul instinct. De-a lungul drumului, profesorul este doar un ghid. Dezvoltarea caracterului copilului în procesul de învăţare este foarte important: copilul învaţă să aibă grijă de el, de mediu şi de cei din jurul lui.
Waldorf: în cadrul acestui sistem de învăţământ profesorul are un rol mai important pentru că este cel care îl ghidează pe copil să îşi dobândească cunoştinţele. Sistemul îl învaţă pe copil să crească, să se dezvolte şi să îşi împlinească destinul. De asemenea, importanța spiritualităţii este foarte mare în şcolile Waldorf. Şcolile Waldorf promovează responsabilitatea socială şi toleranţa faţă de semeni.
Activităţile de învăţare
Montessori: Învăţarea se face cu ajutoul acelor jocuri şi jucării educaţionale potrivite care îl vor ajuta pe micuţ să înţeleagă concepte şi să descopere lucruri noi.
Waldorf: În acest sistem este încurajată creativitatea şi originalitatea. Copiii îşi fac singuri jucăriile.
Stadii de dezvoltare
Montessori are 4 stadii de dezvoltare:
0-6 ani: învăţarea are la baza propriul simț al copilului şi se dezvoltă independent.
6-12 ani: în această etapă copiii învaţă să socializeze în grupuri.
12-18 ani: copiii se luptă cu instabilitatea psihologică provocată de pubertate, chiar dacă descoperă noi direcţii creative, demnitatea şi simţul justiţiar. Încep să se construiască ca și adulţi.
18-24 de ani: în această etapă tinerii adulţi sunt pregătiţi să aprofundeze cultura şi ştiinţele, îşi asumă roluri de lider şi capătă independenţa financiară.
Waldorf are la baza trei etape principale de dezvoltare:
1-6 ani – copiii încep să înveţe prin activităţi practice. Învaţă prin experimentare şi prin imitaţie.
7-14 ani – în această etapă copiii învaţă prin activităţi care le solicită imaginaţia, ghidaţi de profesori. Focusul este pe emoţii şi creativitate.
Peste 15 ani – în această etapă copiii încep să înveţe prin lucruri precum responsabilitatea socială sau etică. Aceasta este etapa discriminării.
Practici educaţionale
Montessori: profesorii folosesc o abordare constructivă. La şcolile Montessori nu există note sau alte moduri de a “pedepsi” elevii. Mediul din şcolile Montessori este unul curat, clar şi armonios. Copiii sunt încurajaţi să facă mişcare şi sport. În clase, copiii sunt de vârste diferite pentru a-şi dezvolta abilităţile de socializare şi pentru a învaţa unul de la celălalt.
Waldorf: Profesorii ţin cont nu doar de educaţia academică a copiilor, dar şi dezvoltarea lor emoţională şi psihică. Şcoala încurajează învăţarea colaborativă.