Atentia este un important proces psihic, care impreuna cu gandirea, memoria si imaginatia fac posibil actul invatarii.
Profesorii americani, in urma a numeroase studii intreprinse, au ajuns la concluzia ca una din cauzele pentru care copiii nu urmaresc sensul unei explicatii, prezentari este aceea ca ei nu-si pot mentine atentia centrata pe un anumit stimul, aceasta fiindu-le repede captata de alt lucru. Elevii nu mai sunt capabili sa urmareasca, sa asculte, sunt nelinistiti, pierd sirul, au momente cand nu se gandesc la nimic, nu-si pot aminti informatii pe care abia le-au auzit.
O mare parte din vina in formarea acestui comportament o are televizorul. Copiii s-au obisnuit sa vizioneze, sa fie in permanenta distrati de cineva, sa primeasca totul de afara. Astfel se spune ca, mai mult de o treime din copiii americani sufera de ADHD (Deficit de atentie cu sau fara hiperactivitate), aceleasi probleme fiind semnalate si in tarile Europei de vest. Acesti copii nu pot duce la bun sfarsit o activitate inceputa, alterneaza rapid o activitate cu alta (fara a o termina pe prima), actioneaza inainte de a gandi, nu isi pot astepta randul. La aparitia deficientelor de atentie contribuie alimentatia chimizata, sedentarismul, stresul, dar in primul rand experienta culturala, care in zilele noastre este in mod evident dominata de vizionarea TV.
Cercetatorii sustin ca, urmarindu-se activitatea corticala in timp ce o persoana priveste la televizor, se constata aparitia unei anomalii neurologice, si anume, inhibarea activitatii emisferei stangi a creierului, care isi reduce foarte mult activitatea. Pur si simplu emisfera stanga „amorteste” in timp ce emisfera dreapta indeplineste toate activitatile cognitive. Tinand seama de faptul ca emisfera stanga este responsabila cu organizarea, analiza si ordonarea datelor primite din exterior, putem deduce care sunt consecintele.Emisfera dreapta proceseaza datele in ansamblu, determinand raspunsuri mai degraba emotionale, decat rationale.Unii neuropsihologi mai afirma ca in timpul vizionarii la televizor, legatura dintre cele doua emisfere cerebrale este aproape intrerupta.Din aceasta cauza multi oameni nu-si pot aminti informatii pe care le-au receptat cu putin timp in urma la televizor.
O alta consecinta, de fapt cea mai grava, ar fi aceea ca vizionarea indelungata la televizor duce la afectarea dezvoltarii si functionarii cortexului prefrontal, unde se afla sediul unor procese mentale superioare (atentie, motivatie, controlul comportamentelor si emotiilor).Care vor fi consecintele pe termen lung? Pot aparea modificari structurale la nivelul creierului? Vor aparea schimbari ale comportamentului uman sau in abilitatile mentale ale generatiilor viitoare? In ce masura vom mai putea controla aceste schimbari?
Poate ca, inainte de a ne aseza comod in fata televizorului, impreuna cu intreaga familie, ar trebui sa incercam sa gasim variante de raspuns la aceste intrebari.