Care sunt diferențele principale dintre primul și al doilea copil, prin ochii unei mame.
1. Sărbătorirea venirii pe lume
Primul copil: Când așteptam primul nostru copil, oamenii m-au sărbătorit ca și când nici o femeie nu mai avusese un copil înainte. Familia, prietenii, prietenii de familie și prietenilor prietenilor mi-au adus daruri și m-au copleșit cu grija lor. La sosirea bebelușului, vizitatorii s-au înghesuit în sala de așteptare la maternitate și s-au aliniat în jurul blocului. Nu am văzut niciodată atâția vizitatori la noi în casă.
Următorul copil: Hmmm … unde s-a dus toată lumea?
2. Documentare
Primul copil: Fiind la primul copil, m-am documentat și răs-documentat despre creșterea copilului, citind articole pe net, cumpărând cărți, vizionând materiale video pe rețelele de socializare. Și în primii ani citeam la orice etapă și comparam evoluția lui cu ce scria acolo. Și în plus întrebam medicul de familie, moașa și pe toată lumea.
Următorul: Eram de acum ”specialistă”. Nu mă mai speriam la orice. Că doar terminasem ”facultatea” cu primul.
3. Boli
Primul copil: nu a fost bolnav niciodată în primul an de viață.
Următorul copil: Datorită faptului că avea un frate mai mare, atunci de vârstă preșcolară, a avut răceli încă din săptămână de la naștere. Și până la un an a luat de la cel mare și vreo două boli infecțioase culese de la grădi.
4. Managementul timpului
Primul copil: Nu am putut face altceva decât să am grijă de copil. Ieșirile au fost atent programate pentru a nu-i tulbura somnul de peste zi, hrănirea sau tabieturile. Nu mă angajam în nimic fără să am în minte anularea planului dacă intervenea ceva cu cel mic.
Următorul: Nu pot concepe cum m-am simțit vreodată ocupată îngrijind un singur copil. Deși continuu să respect programul celui mic, mi-ar fi imposibil să fac lumea să se oprească în loc ca la primul, mai ales că mai am unul cu alt program și alte nevoi. Plus un soț care lucrează mult și nu mă poate ajuta.
5. Alăptarea
Primul copil: Am avut mari speranțe că sânii mei își vor reveni după alăptare.
Următorul copil: Toată speranța e pierdută.
6. Program de noapte
Primul copil: Ne grăbeam să ne trezim când îl auzeam noaptea plângând, și asta de dragul bebelușului.
Următorul: Ne grăbim să îl facem să tacă, mai ales ca să nu se trezească fratele lui.
7. Curățenie
Primul copil: Făceam lună peste tot, iar hainele bebelușului le schimbam după cea mai mică picătură de scuipat (băluțe) sau lapte.
Următorul copil: Îl șterg, îi pun o babețică, hainele le schimb seara la băiță, asta dacă nu s-a făcut de ceva care necesită atenție urgentă: urină, noroi, toată mâncarea pusă pe el etc. Creșterea exponențială a rufelor de spălat este unul dintre marile șocuri ale mele la al doilea copil.
8. Dezvoltare
Primul copil: Îi încurajam constant abilitățile motorii și dezvoltarea. Căutam mereu activități noi pentru asta. Îi lăudam toate realizările.
Următorul copil: Îl leg cu centura în scaun sau căruț. Încerc în fiecare zi, dar încă nu mă pot mișca fizic în două direcții opuse, simultan. Odată ce bebelușul începe să alerge, va trebui să decid ce copil să jertfesc pentru a-l urmări pe celălalt.
9. Securitate
Primul copil: Verificam și luam totul din cale pentru a-l proteja pe cel mic de pericolele casei.
Următorul: Cum ar putea cineva să creadă că o casă este periculoasă în comparație cu pericolul venit de la un copil de trei ani?
10. Apropiere
Primul copil: L-am ținut numai în brațe, a dormit cu mine în pat până la 2 ani, îl alintam și mă jucam cu el în orice moment al zilei.
Următorul copil: Vreau să îl țin tot timpul, îl iubesc și pe el. Aș vrea să mă pot juca oricând dar îl am și pe fratele lui și acum trebuie să mă împart.
11. Viață de familie
Primul copil: Ieșeam mult împreună ca familie, eram nedespărțiți. Părea că avem tot timpul în lume și fiecare călătorie era inedită. Eram doi și doar unul mic… nimic nu ne putea împiedica.
Următorul: Împărțiți și cuceriți. A fost nevoie de câteva călătorii pentru ne da seama că e mult mai greu cu 2 copii. Mai multe mofturi, mai multe bagaje, mai multe programe de respectat… Nici cumpărăturile nu le mai putem face împreună, unul trebuie să stea acasă cu bebe. Nu mai vorbesc despre viața noastră ca soț și soție. Nu e preludiu să nu auzim o voce mică la ușă care ne cere ceva… sau una mare în pătuc plângând după mâncare.
12. Organizare
Primul copil: Casa era plină de jucăriile și lucrurile celui mic. Am fost entuziasmați să îi oferim toate aceste obiecte pentru copii, cum ar fi covorașul pentru activități, leagăne, scăunele și tot ce găseam sau descopeream pentru bebeluși.
Următorul copil: Ne-am limitat la accesorii minime, strict utile pentru bebeluș. Pentru că mai avem un pitic în aceeași cameră și dintr-o dată spațiile de depozitare nu sunt suficiente.
13. Beneficii
Primul copil: A beneficiat de toată atenția mea. Lucru bun pentru că habar nu aveam ce făceam.
Următorul: Are beneficiul experienței mele. Lucru bun pentru că sunt ocupată să-i explic fratelui mai mare de ce nu mai primește toată atenția.
14. Impactul asupra vieții
Primul copil: Devenind părinte prima dată a fost un șoc imens și, conștientizarea faptului că nu era cale de întoarcere, înfricoșător, ca și cum am înghițit un bolovan și am sărit de pe un pod.
Următorul: La fel înmulțit cu 2.
15. Sentimente
Primul copil: A adus pentru prima dată cea mai puternică dintre toate iubirile din viața mea.
Următorul copil: A adus pentru prima dată cea mai puternică dintre toate iubirile din viața mea. (am dat copy paste dar am făcut-o intenționat, pentru că așa simt).