Părinţii îşi doresc că micuţii să fie mereu sinceri şi deschiși, mai ales cu ei. Pe de altă parte, minciuna, foarte des întâlnită la vârstele fragede, îi îngrijorează pe mulţi dintre ei.
Dacă ai observat că cel mic îţi ascunde adevărul sau te minte în faţă, cel mai indicat ar fi să nu aplici vreo pedeapsă drastică, ci să încerci să înţelegi ce îl determină pe copilul tău să te mintă.
Nevoia de a spune adevărul şi numai adevărul şi abilitatea de a înţelege ce înseamnă minciuna vin pe măsură ce copilul creşte.
Până la vârsta de 3 ani, copiii sunt destul de dependenţi de părinţii lor. La această vârstă, minciuna se traduce prin eforturile pe care le fac cei mici de a se apăra, atunci când fac o boacănă. (De exemplu, nu recunoaşte atunci când a stricat o jucărie). Explicaţia e simplă: copiii sunt atât de dependenţi de părinţi, încă nu îşi doresc să între în conflict cu ei, lucru pe care îl conştientizează şi la 3 ani.
Un preşcolar nu face prea bine distincţia între realitate şi fantezie şi de aici pot lua naştere tot felul de poveşti închipuite şi minciuni. Micuţii îşi fac o lume a lor, cu personaje şi întâmplări şi de multe ori părinţii ajung să nu mai înţeleagă când și unde se termină fantezia micuților şi unde începe realitatea. Cu siguranţă, părinţii nu îşi doresc să le spulbere lumea poveştilor şi nici să le inhibe creativitatea – cu toate acestea copiii nu ar trebui încurajaţi să dea vina pe lumea lor fantastică atunci când sunt prinşi cu minciuna.
În jurul vârstei de 10 ani, copiii se transformă în adevăraţi justiţiari. În această perioadă, cei mici încep să înţeleagă foarte bine ce înseamnă să minţi şi ce consecinţe poţi suporta dacă ascunzi adevărul. Aceasta este vârstă la care copiii sunt cei mai sinceri şi mai mult decât atât, este perioada în care îi vor arată negreşit cu degetul pe cei care mint.
După vârstă de 10 ani, copiii ştiu perfect diferenţa dintre minciună şi adevăr.
Cu cât copilul creşte, cu atât şi motivele pentru a minţi devin tot mai multe. Iată câteva motive care îi determină pe copii să mintă:
Micile greşeli îi fac pe copii să ascundă adevărul şi fără să își dea seama se afundă singuri în propria greşeală. Nu de puţine ori, o minciună nevinovată se transformă într-un adevărat tărăboi în casă, care se lasă cu nervi şi furie în ambele tabere (copil și părinte).
Teamă îi face pe copii să mintă. De frică să nu fie aspru pedepsiţi de părinţi atunci când fac ceva greșit sau când iau o notă mică, cei mai mulţi copii aleg să ascundă adevărul sperând că vor scapă de consecinţele grave pe care ştiu că le suportă de obicei.
Atunci când vor să scape de ceva ce nu îşi doresc, copiii aleg să spună o minciună.
Mulţi copii mint pentru că în felul acesta ştiu că vor fi acceptaţi într-un grup. Minciuna li se pare ceva “cool” şi mint pentru a obţine aprobarea altora.
Nu în ultimul rând, copiii, dar mai ales adolescenţii, încep să mintă din cauza unor reguli prea stricte impuse de părinţi.