S-a vorbit mult despre aceasta categorie de copii, considerata ca fiind in situatie de risc, o categorie defavorizata si vulnerabila.
Trebuie de la inceput facuta o observatie: exista, de fapt, doua grupuri: copii care au avut sansa sa fie lasati in grija unor persoane responsabile, constiente de sarcinile care le revin si copii aproape abandonati, lasati in grija unor persoane incapabile sa faca fata situatiei.
Iata cazul copilului A.C. Este lasat in grija bunicii, o persoana responsabila, afectuoasa, care isi dedica tot timpul ingrijirii nepotului. Acesta beneficiaza de conditii de viata si invatare optime, este bine educat, are o comportare civilizata si rezultate scolare bune. Cu siguranta, ii lipseste mama. Vorbeste cu ea aproape zilnic, cu toate acestea, daca este intrebat ce isi doreste cel mai mult, raspunsul lui este intotdeauna acelasi: sa vina mama. Decizia acesteia de a munci in strainatate a fost o decizie buna, altfel, familia monoparentala nu i-ar fi putut oferi copilului un trai decent. Chiar daca mama nu este in permanenta langa el, incearca sa vina cat mai des si pastreaza o stransa legatura cu copilul. Acesta este un caz fericit. Trebuie stiut ca exista si astfel de cazuri , chiar daca nu foarte multe.
Din pacate exista si celalalt grup, al copiilor lasati acasa in grija unor persoane care, fie nu sunt interesate, fie nu au autoritatea necesara, pentru a suplini lipsa parintilor.
Iata cateva din consecintele care deriva din despartirea temporara a familiei:
– copilul se simte abandonat, parasit, dorul de parinti il face sa se insingureze, sa se izoleze;
– devine irascibil, convins fiind ca i s-a facut o mare nedreptae;
– isi neglijeaza pregatirea pentru scoala;
– poate intra in grupuri periculoase;
– simte nevoia sa le arate colegilor ca nu le este inferior si incearca sa epateze prin diverse gesturi, mai ales daca parintii ii trimit bani;
– situatia este si mai grava daca traverseaza adolescenta, la problemele varstei adaugandu-se si problemele departarii de parinti;
– au fost cazuri extreme cand copiii au fugit de la persoanele in grija carora au fost lasati;
– lipsa afectivitatii parentale poate avea consecinte pe termen lung, poate influenta dezvoltarea normala a copilului, atat in privinta dezvoltarii fizice, cat si celei psihice;
– pot ajunge sa fie supusi unor abuzuri din partea adultilor;
– risc de consum de droguri;
– lipsa posibilitatii de a se consulta cu cineva in luarea unor decizii importante;
– copiii pot ajunge sa aiba comportamente deviante sau neconcordante cu varsta de copil;
– de multe ori s-a intamplat ca familia sa se destrame, de aici decurgand o alta serie de efecte negative asuora copilului.
– unii parinti se marginesc sa trimita bani din cand in cand, considerand ca in acest fel si-au indeplinut statutul de parinte;
– se intampla ca familia la care ramane copilul sa fie interesata doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lasand libertate totala copilului;
-exista cazuri si mai grave, cand acesti copii sunt parasiti total.
In ultimul timp problema copiilor cu parintii plecati pentru a munci in strainatate a intrat in atentia forurilor responsabile si a opiniei publice. Scoala, institutiile pentru protectia drepturilor copilui au inceput sa-si faca simtita prezenta.
Astfel exista parteneriate intre scoli si alte institutii care au ca scop sustinerea din toate punctele de vedere a acestor copii. In alte unitati de invatamant s-au organizat dupa terminarea cursurilor, programe de pregatire a lectiilor. Li se ofera asistenta psiho-pedagogica ori de cate ori este nevoie. Acolo unde exista psihologi, acestia ii consilieaza daca este cazul.
Familiile care au in grija astfel de copii trebuie sa stie ca pot apela oricand la consilierul scolar, pot beneficia de servicii de consiliere si orientare si centre de zi.
S-au realizat si se realizeaza campanii de constientizare pentru parinti, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au grija de copii, extinderea retelei de consilieri scolari si a programelor de tip „scoala dupa scoala”.
Conform ultimelor date de la ANPDC, în România sunt 82.464 de copii ai caror parinti sunt plecati la munca în strainatate. 24.406 provin din familii în care ambii parinti sunt plecati, 47.154 din familii în care este plecat doar un membru, iar în 8.904 cazuri, singurul sustinator legal este plecat. 2.500 de copii sunt în sistemul de protectie sociala.
Cu toate acestea trebuie sa recunoastem calipsa parintilor nu poate fi suplinita de nimeni si nimic. Ei sunt cei care pot face cu adevarat un copil fericit.
Draga Cristina,
Te-a binecuvantat Domnul Iisus cu macar un parinte sa fie alaturi de tine si sa te iubeasca.La randul tau cand vei fi mamica sa nu uiti niciodata cat de pretioasa este prezenta mamei in relatia cu copilul.Eu am fost crescuta de matusa mea pt ca mama era prea ocupata sa faca bani pentru noi,zice ea ,insa tot timpul m-am simtit abandonata si fara iubire din partea ei iar acum sunt si eu mamica si sunt binecuvanta cu un sot extraordinar care munceste si face bani pentru toata familia iar eu stau acasa cu copii si ma bucur de ei in fiecare zi;imi petrec tot timpul cu copii mei si in fiecare zi vreau mai mult de la ei;baietelul meu are trei ani si stie sa citeasca si sa numere…este extraordinar sa aduni roadele muncii mai ales cand vine vorba de copiii nostri.Sa stii ca Domnul Iisus este cel care are cea mai mare iubire;du-te la El si roaga-l sa te aline si sa te iubeasca si o sa vezi rezultatele rugaciunii tale.
Cu drag,Simona