Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Agresivitatea copilului. De ce apare şi cum se tratează

Agresivitatea copilului. De ce apare şi cum se tratează

Poate părea ciudat, însă agresivitatea este deseori întâlnită la copii, în special atunci când aceştia se află în jurul vârstei de 5 ani. Mulţi dintre micuţii preşcolari îşi fac un obicei din a ţipă, a arunca cu jucăriile şi ajung chiar să îşi lovească colegii. De multe ori, motivul agresivităţii copilului este chiar teama – atunci când este pus într-o situaţie dificilă, micuţul simte nevoia să se apare şi de aceea devine agresiv. Dar nu doar instinctul de apărare îl transformă într-un mic agresor, ci şi alte circumstanţe.

Ce poţi face când copilul tău devine agresiv

Ia măsuri rapid: Încearcă să răspunzi rapid atunci când copilul devine agresiv, astfel el va realiza că a făcut ceva greşit. Ia-l deoparte şi lasă-l să îşi revină 5 minute, timp în care să îşi analizeze comportamentul. Poţi să îi pui câteva restricţii în acele momente – îi poți reduce timpul de joacă sau cel pe care îl petrece la TV. Ideea este să faci acelaşi lucru de fiecare dată, în aşa fel încât cel mic să asocieze interdicţia de a privi la TV cu comportamentul sau nepotrivit.

Citește și:   Managementul furiei la copii: 5 strategii

Fii un exemplu pentru el: indiferent cât de mult te-a supărat, încearcă să nu țipi sau să îl loveşti. E important să îi explici că agresivitatea nu are ce caută în comportamentul lui, indiferent că e vorba de cea fizică sau cea verbală. Păstrează-ţi calmul şi discută cu el pentru a-i da acest exemplu.

Consecvenţa e importantă: răspunde la agresivitatea copilului de fiecare dată în acelaşi fel. Astfel, cel mic va putea anticipa consecinţele atunci când greşeşte şi în scurt timp îşi va da seama că nu este bine cum procedează.

Vorbeşte cu cel mic: lasă-l să se calmeze, apoi discută calm cu el despre ceea ce s-a întâmplat. Întreabă-l ce l-a determinat să aibă ieşirea agresivă. Explică-i că e normal să se enerveze uneori, dar că nu este în regulă să ţipe, să jignească ori să lovească.

Fă-l să îşi asume responsabilitatea: dacă în timpul crizei de nervi copilul tău a distrus ceva (geamul vecinilor, jucăria unui alt copil, a făcut mizerie în casă) pune-l să îşi repare, la propriu, greşeală. De exemplu, ar putea lipi jucăria stricată sau îi poate oferi prietenului o jucărie de-a sa în schimb, ori îl poţi pune să facă imediat ordine după ce a întors casa pe dos.

Citește și:   Copilul meu se plictisește repede de jucăriile lui...

Recompensează-l: Nu îi acordă atenţie doar atunci când face ceva rău, ci şi atunci când face fapte bune. Spune-i că voi, părinţii, sunteţi mândri de el şi aminteşte-i de fiecare dată când ai ocazia că autocontrolul îi va aduce de fiecare dată mai multe satisfacţii. Oferă-i din când în când mici recompense atunci când se comportă civilizat şi mai ales atunci când simţi îmbunătăţiri în comportamentul său.

Nu te teme să ceri ajutorul unui specialist. În anumite cazuri, agresivitatea poate fi o problemă mult mai complicată. Dacă agresivitatea copilului este frecventă şi severă, interferează cu şcoala sau cu alte activităţi ale copilului, cel mai indicat ar fi să ai o discuţie cu medicul pediatru. Împreună cu acesta vei putea să ajungi la originea acestui comportament agresiv. Uneori în spatele unor probleme de comportament se ascund frustrări şi furie; alteori problema comportamentală are legătură cu anumite dificultăţi din familie.

Lasa un comentariu