Scarlatina este o boală acută infecto-contagioasă determinată de streptococul beta-hemolitic de grup A toxigen, caracterizată clinic prin febră, angină şi erupţie micropapuloasă congestivă caracteristică.
În mod tipic, erupţia apare la la o zi sau două după ce copilul se îmbolnăveşte. Agentul cauzal produce o toxină puternică, responsabilă de erupţie şi de efectele toxice ale scarlatinei.
Izvorul de infecţie îl reprezintă bolnavul de scarlatină, bolnavi cu angină streptococică, infectaţi inaparent sau cu forme clinice atipice, purtătorii nazali sau faringieni de streptococ b hemolitic tip A.
Perioada preeruptivă are durată de 36-48 ore, se instalează brusc, uneori brutal, cu febră, angină, vărsătură, dureri de cap. Incubaţia este scurtă, 3-6 zile.
Febra este uneori precedată de frisoane, atinge valori mari (39-40°C).
Angina (enantemul) debutează cu o senzaţie de uscăciune în gât,durere la înghiţire. Aspectul anginei este roşu-intens (ca “flacara”) şi cuprinde amigdalele, pilierii, lueta, prezentând o linie netă de demarcaţie între palatul moale congestionat şi restul mucoasei palatine, care are aspect normal. Pot sa apară greţuri şi dureri abdominale. Vărsăturile pot şi unice sau se pot repeta.Limba este încărcată cu un depozit albicios, apoi capătă un aspect „zmeuriu”. Bolnavul este agitat şi nu are apetit.Faţa apare roşie şi prezintă o paloare în jurul gurii („faţă pălmuită” ).
Perioada eruptivă are o durată de 4-6 zile şi debutează prin apariţia unui eritem punctat, pe gât şi torace ( puncte roşii pe fondul roşu al pielii ). Generalizarea erupţiei se realizează în 24- 48 de ore, nu cuprinde şi faţa. Tegumentul este aspru la palpare. Culoarea exantemului micro-maculo-papulos este intens roşie, mai bine exprimată la rădăcina membrelor, în zonele de flexie, pe torace şi în axile, fără să lase porţiuni de tegument neafectat. La nivelul plicilor de flexie a membrelor, erupţia ia un aspect caracteristic, de linii echimotice, situate transversal. Acest semn persistă şi după stingerea erupţiei.
Limba îşi continuă ciclul, prin descuamare de la vârf către bază şi pe margini, fiind complet descuamată la sfârşitul perioadei de stare, când ia aspect de “limbă zmeurie”;
Angina persistă şi este însoţită de adenopatiile cervicale şi submaxilare, cu ganglionii măriţi în volum, sensibili la palpare, dar fără fenomene supurative;
Perioada de convalescenţă- după 3-7 zile febra scade, erupţia păleşte, fiind urmată de descuamaţia pielii. În cazurile tratate la timp descuamarea este uşoară. Limba se reepitelizează, având o culoare roşie-închisă, lucioasă.
Tratată la timp, scarlatina se vindecă repede şi fără complicaţii. Netratată, poate da complicaţii septice, leziuni renale şi reumatism cu afectare cardiacă.
Antibioticul folosit este penicilina, timp de 10 zile. Mai întâi se face penicilină injectabilă, apoi penicilina V şi se încheie cu Moldamin, care se poate repeta. Persoanelor alergice la penicilină li se poate administra eritromicină pe cale bucală.
Tratamentul simptomatic: constă în administrarea de antitermice (aspirina, paracetamol) şi capilarotone (vitamina C, rutin, troxevasin). Dezinfecţia nazo-faringiană este importantă, utilizându-se faringosept şi instilaţii nazale cu colargol.Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat.
Bolnavul va fi izolat 7 zile în spital, sau dacă există condiţii de izolare şi la domiciliu.
La externare vor fi supravegheaţi prin examen clinic la 2, 3 luni, 4 examene de urină timp de 4 săptămâni, VSH, ASLO, fibrinogen la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicaţii.
Suspecţii vor fi trataţi la fel ca şi bolnavii până la confirmare sau infirmare.
Contacţii, vor fi supravegheaţi clinic timp de 10 zile.
Febra poate persista încă 2-3 zile de la introducerea antibioticului.
În ultimii ani s-a observat un nivel relativ constant al morbidităţii prin scarlatină, incidenţa la 100.000 locuitori, în ţara noastră, în 1998, fiind de 13,42. Boala prezintă periodicitate sezonieră de toamnă-iarnă şi multianuală, cu epidemii la 5-6 ani.
Grupa de vârstă cea mai afectată este de 5-9 ani, sexul masculin, cazurile fiind de 4-5 ori mai frecvente în urban faţă de rural.
