Durerea în gât în absenţa inflamaţiei amigdalelor poartă numele de faringită. Durerea în gât atunci când este prezentă şi inflamaţia amigdalelor poartă numele de faringo-amigdalită. Foarte mulţi copii, cum vin zilele răcoroase sau în urma consumului de îngheţată, apă rece, fac “roşu în gât” , cum obişnuim să spunem. Afecţiunea poate fi mai mult sau mai puţin gravă. Uneori se rezolvă cu tratamente simple, alteori este însoţită de temperatură mare şi stare generală foarte proastă. Cel mai bine este să se depisteze şi să se trateze infecţiile cauzate de streptococi (Streptococcus) cu antibiotice adecvate, pentru a se elimina posibilitatea complicaţiilor.
Uneori, chiar dacă nu este tratată, durerea în gât poate trece de la sine, în cazul unui organism mai rezistent, dar alteori se poate transforma într-o infecţie mai gravă sau în reumatism articular acut, o afecţiune cronică serioasă. Afecţiunea are răspândire universală, cu evoluţie endemică-sporadică, sau epidemică mai ales sub formă de focare familiale sau în colectivităţi de copii preşcolari şi şcolari mici. Cazurile apar mai frecvent în sezonul rece al anului.
În acelaşi timp cu tratamentul indicat de medic, putem apela şi la tratamentele oferite de natură, care sunt eficace şi fără efecte secundare, chiar dacă acţionează mai lent.
Natura ne pune la dispozitie o serie de substante capabile sa combata inflamaţiile şi să reduca jena pe care o resimtim la fiecare înghţtitură. Fie că sunt sub formă de gargară, comprese sau ceai, “remediile bunicii” sunt de foarte mare ajutor.
Un remediu recunoscut impotriva durerilor în gât şi a tusei este laptele cu ceapă. Laptele are proprietati calmante iar ceapa antibacteriale. În plus, acest amestec înseamna un aport important de vitamina C. Se pate folosi şi sucul de ceapă coaptă. Aceasta se coace în cuptor, după care se stoarce sucul . Contrar aşteptărilor, sucul este dulce şi plăcut la gust.
Eficiente pentru durerile de gat sunt gargarele cu uleiuri eterice. Se pun 3 picaturi de eucalipt, 2 picaturi de ulei de santal si 1 picatura de ulei de arbore-de-ceai intr-un pahar de apa. Se face gargara de 3 ori pe zi.
Inhalatiile au, de asemenea, un efect calmant si antiinflamator. Se amesteca muşeţel, sovarv si cimbru şi se toarna 1 l de apa fierbinte peste 2 linguri de amestec. Se inhaleaza aburul timp de 10 minute.
Foarte importanta este călirea organismului. Un regim de viaţă sănătos, practicarea unui sport, o alimentaţie raţională, bogată în vitamine, petrecerea timpului liber în mijlocul naturii, la aer curat, sunt măsuri care îi vor feri pe copiii noştri de multe boli.
Angina streptococică. Este denumirea dată bolii provocate de infecţia faringelui şi amigdalelor cu streptococ. Copilul poate avea febră mare şi stare generală proastă, acuzând dureri de cap care pot fi însoţite de dureri de stomac. Amigdalele devin eritematoase şi puternic inflamate. Poate apărea şi adenopatie laterocervicală. După o zi sau două, amigdalele pot prezenta puncte sau zone albicioase pe suprafaţa lor.
Copiii mai mari se plâng de dureri foarte mari de gât, care îi împiedică să înghită, alţii se pot plânge de dureri de stomac sau de cap. În mod surprinzător, copiii mai mici sunt mai puţin deranjaţi de durerea de gât, iar angina streptococică este mai rară sub vârsta de doi ani. De obicei, tusea sau semnele de infecţie respiratorie sunt rare. Un copil căruia i s-a efectuat amigdalectomie poate face ulterior infecţii streptococice faringiene, operaţia nefiind o modalitate de prevenire a acestora.
Debutul anginei este de obicei brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee, vărsături. Examenul cavităţii bucale evidenţiază un eritem şi edem al faringelui posterior, cu edem al luetei. Amigdalele sunt hipertrofiate, roşii şi deseori acoperite cu un exudat purulent.
În toate cazurile de durere în gât, în special atunci când temperatura depăşeşte 38°C, trebuie consultat medicul. Acesta va efectua o cultură din gât (exsudatul faringian) sau un test rapid de depistare a prezenţei streptococului, dacă există o suspiciune de prezenţă a acestuia.
Dacă se constată prin diagnosticul de laborator că nu este vorba de streptococ ci de un virus, nu mai trebuie folosite antibiotice. În acest caz copilul va fi tratat cu acetaminophen (Tylenol etc), repaus la pat, lichide din abundenţă. Gargară cu apă cu sare călduţă sau tablete pentru gât în cazul copiilor mai mari (peste 4 sau 5 ani), pentru a evita sufocarea, reprezintă de asemenea măsuri indicate şi utile.
Tratamentul anginei streptococice se face cu antibiotice din familia penicilinelor, fie administrate pe gură, fie injectabile, sau cu un alt antibiotic în cazul în care copilul este alergic la penicilină.