Cum să tratezi un copil cu boli cronice

Nu este o situație tocmai fericită, dar da, există și copii care dezvoltă boli cronice de la o vârstă fragedă.

Cauzele pot fi diverse:

• un defect sau handicap din naștere

• un organ care nu funcționează cum trebuie

• o boală care nu este tratată corespunzător și se cronicizează

• complicațiile unei boli obișnuite ale copiilor

• un accident care duce la infirmități sau afectează buna funcționare a organismului

• boli genetice sau rare pentru care nu există tratament sau care necesită tratare continuă

• un transplant de organ etc

Ca și tratament, alimentație și îngrijire, cerințele pot să difere în funcție de caracteristicile bolii, dar nu despre asta vreau să scriu. Copilul afectat de o boală cronică are o luptă în plus de dus față de alți copii, mai devreme sau mai târziu va afla că este diferit de cei de vârsta lui, că se confruntă cu anumite limitări, așa că aici rolul părinților este foarte important.

Iată câteva sfaturi pe care le poți aplica:

• Nu îl trata diferit – știu, e un paradox să spun asta, pentru că acest copil este diferit, are cerințe speciale, necesită poate mai mult ajutor, îngrijire sau atenție. Dar grija sufocantă, crearea unei atmosfere în jurul lui de om bolnav și neputincios, îl vor afecta pentru totdeauna. Tratați problemele lui simplu, ca și cum sunt parte din viața oricărui om (și așa și este- orice om se va întâlni cu boala și suferința în viața). Nu îl supraproteja, nu fă din casa ta un spital. Implică-l pe cât posibil în toate activitățile familiei, nu fă alte reguli și excepții pentru el dacă nu sunt strict necesare. Nu îl trata ca pe un invalid sau un ou. Dacă mai sunt și alți copii în familie, un astfel de tratament diferențiat îi poate afecta și pe ei.

• Încurajează-l să încerce lucruri noi– unii părinți cu copii care suferă de o afecțiune, le pun multe limitări inutile de tipul: nu atinge, nu mânca aia, nu merge acolo, nu te murdări, nu alerga etc. Unele depășesc mult recomandările medicale, sunt credințe populare sau ce au auzit ei sau au citit pe undeva. Acestor copii li se transmite constant că ei nu pot și foarte curând li se va estompa dorința de a încerca lucruri noi, curiozitatea, deschiderea spre învățare. Așa că, pe lângă suferința fizică, li se va adăuga una cognitivă și socială. Ei pot deveni de asemenea, temători, retrași, frustrați fără încredere în ei, cu stimă redusă de sine. Admir organizațiile care lucrează cu copii cu cancer sau cu handicapuri severe și care le dau oportunități acestora să încerce cele mai trăsnite lucruri pe care și le doresc.

• Integrează-l pe cât posibil între copii de vârsta lui și în activități sociale – cunosc o mămică a unei fetițe care a fost implicată într-un accident când avea 8 ani. Fata a trecut prin mai multe internări și operații reparatorii complicate care au făcut-o să rămână în urmă cu școala. Mental nu a fost afectată de accident, doar că a trebuit să lipsească mult de la ore. De curând am auzit că a înscris-o la o școală specială. Fata, acum de 10 ani, este foarte deprimată de această decizie și am văzut că evită să se mai joace cu vechii ei prieteni de la bloc, s-a retras, stă numai în casă în timpul liber, iar mama încurajează asta cumpărându-i tot felul de jocuri și filme pe calculator. Am chemat-o la ziua de naștere a fetiței mele și nu a vrut să participe. Știu că poate fi foarte dificil în România, dar luptă ca să integrezi copilul tău printre copii de vârsta lui, chiar dacă are un neajuns fizic (sau mental). Nu accepta în nici un caz să se izoleze, să nu mai interacționeze în afara casei. Vor exista priviri ciudate și remarci răutăcioase (dacă boala lui este vizibilă fizic), dar învață-l că sunt doar copii sau oameni prost educați și că nu trebuie să se lase afectați. Participați împreună la evenimentele familiei, la cele culturale sau de altă natură din oraș, scoate-i în parc, înscrie-i la un curs sau club la care să învețe ceva nou și să își facă noi relații.

În concluzie, dacă unele lucruri cu privire la sănătatea lui nu le puteți schimba sau îmbunătăți, sunteți direct responsabili de desvoltarea lui congnitivă, emoțională și socio-afectivă.