Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Părinți, dați cadouri de Crăciun profesorilor ?

Părinți, dați cadouri de Crăciun profesorilor ?

Sora mea lucrează la un magazin și mi-a spus că i-ar plăcea să-i dea și ei de la lucru cadouri de Crăciun. Că a primit în urmă cu 3 ani niște tichete cadou și de atunci nimic. Dar în fiecare decembrie are zeci de clienți care cumpără cadouri scumpe pentru învățători/ educatori/ profesori.

Copilul meu nu e încă de vârsta aia, dar va fi curând, și mă întreb dacă o să trebuiască să intru și eu în acest joc al cadourilor și atențiilor de Crăciun, de mărțișor, de început, sfârșit de an, ziua de naștere, a numelui cadrului didactic și mai știu eu ce. Nu vreau să judec, după părerea mea părinții au mare parte din vină, au creat și întrețin o ”modă” scumpă și apoi se mai și plâng peste tot de cei de la catedră.

Iată și ce scria pe o rețea de socializare o profesoară zilele trecute și eu îi dau dreptate în multe aspecte:

Ajungă-vă!!! Nu vă mai ostoiți a ne umple de mizerie! Presa scrie, televiziunile au subiecte fierbinți pentru știrile din prime time, rețelele bubuie și uite cum pentru o perioadă, care le este necesară autorităților să mai scoată niște ordonanțe pe bandă, profesorii sunt din nou umpluți de mizerie!La ceas de seară, în anul de grație al Domnului 2021, uite că apare știrea cum că profesorii vor primi cadouri scumpe de la părinți și că acestora le-a ajuns cuțitul la os! Să ne înțelegem, nu voi lua partea nimănui, că deh, orice pădure are uscăturile ei ca și medicii, politicienii, judecătorii, ISJ-urile, CCD-urile și lista poate continua.

Cu câteva zile în urmă discutam cu soțul meu despre profesorii neauziți și nevăzuți de cei în măsură să facă asta: părinți, inspectorate, minister, societatea civilă. Vorbeam despre cum fac ei cale Binelui prin grija pe care o manifestă pentru elevii lor, pentru felul în care schimbă mediul din școlile/grădinițele/liceele în care ajung, pentru tot ceea ce înseamnă misiunea lor de a forma oameni capabili să ducă munca lor mai departe. Mai vorbeam și despre minunații părinți care vor reactiva grupurile de whatsapp pentru a pregăti cadouri pentru doamnele profesoare/educatoare. Primul care dă startul este președintele comitetului de părinți care uneori devine stresant pentru ceilalți părinți cu cerințele financiare, pe unii chiar anulându-i sau de ce nu umilindu-i.După ce încep discuțiile și negocierile, unii care dau pe dinafară din motive diferite consideră că fac un bine umanității postând pe rețelele de socializare sau trimițându-le „prietenilor” conversațiile care de altfel sunt „private”. De aici începe circul! Să revenim!

A mai apărut la știri președintele asociației de părinți care spune că o doamnă profesoară și-a utilat bucătăria în câțiva ani! Păi… dacă domnia sa a știut, cum de a avut răbdare de s-a ajuns aici? Oare nu am putea numi-o culpă comună că a știut și a tăcut ca un pește? De ce acum? De ce din nou? Dragii mei, dragi de toți, permiteți-mi să vă spun astăzi despre profesorii care nu știu cum arată un cadou după ceva ani de activitate în spate, cu bune și mai puțin bune.

Am intrat în lumea educației în urmă cu 23 de ani ca femeie de serviciu, am înaintat ca mediator școlar, mediator social, profesor de limba romani, iar astăzi sunt profesor pentru învățământul primar și preșcolar, mai bine spus de 7 ani. În toți acești ani, m-am izbit de toate aspectele din educație. Când fiul meu era în clasa I, președinta comitetului de părinți al clasei m-a sunat pentru banii de cadou pentru doamna și pentru fiul meu, în total erau pe atunci 50 de lei. Eu aveam unicul salariu de 180 de lei. Mi s-a spus că de nu voi da, să-mi țin copilul acasă în acea zi. Mă întreb acum, oare doamna învățătoare știa de asta? Eu nu i-am spus, îmi era prea rușine! Da, mi-am ținut fiul acasă în acea zi!

De asemenea am mai întâlnit profesori fantastici care veneau cu papornița după ei, în care aveau: caiete, creioane colorate, biscuiți pentru elevii lor, haine, încălțăminte și multe alte minuni. De altfel mi-au devenit inspirație. Am întâlnit directori de școală care-și adunau elevii de pe drum și-i duceau la școală, să nu meargă mult pe jos prin noroi, praf, ploaie. Profesori care mergeau și merg acasă să-și vadă elevii care lipsesc mult, să vadă cum îi pot ajuta să revină în bănci și să rămână cât mai mult acolo. Doamne, mai sunt acei profesori care organizează campanii umanitare de câteva ori pe an, care reușesc să mobilizeze comunități pentru a schimba mediul din școli, care fură din buzunarul casei să-și asigure materiale diversificate ce pot transforma procesul didactic într-un spectacol pentru elevii lor, și numa’ Dumnezeu știe dacă le-au mai rămas bani de un cozonac după ce și-au plătit din salariu, nerecalculat de ani buni, dările și datoriile de peste lună. Despre acei oameni nu am auzit mai NIMIC! Nici domnul președinte al asociației părinților! Mai apare pe ici colo câte un articol precum o „artifică și fâs”… pe când cadourile pentru doamne țin rating-ul televiziunilor sus pentru câteva zile!

Sunt cadre didactice care primesc cadouri, mai cred eu că sunt nepretinse, unele destul de costisitoare încât să pună la încercare bugetul și nervii părinților. Mai cred că printre cei care hulesc există oameni care atunci când le-a fost greu, în viața de elev, au întâlnit un profesor care i-a ridicat, care le-a ascultat păsul sau le-a șters lacrimile fără să primească vre-un cadou. Amintiți-vă despre acei profesori înainte de a arunca noroiul mediatic. Cât despre mine… cadorisiți-mă cu respect, cu o vorbă bună, cu un zâmbet sau cu o faptă bună către cei mai puțini norocoși, în amintirea a ceea ce v-am oferit vreodată.

Sursă: Alina Ursu grup ACTIVITĂȚI GRĂDINIȚE Tatiana Corciovei (3-6 ani)

Lasa un comentariu