Specialiștii spun că există rar un părinte care să nu simtă niciodată vină în legătură cu modul în care își educă și îngrijește copiii. Rar să fie cineva care să nu se întrebe dacă face lucrurile corect pentru copilul lui.
Mersul la muncă, poate permite o pauză sănătoasă din a ne gândi la copii și la nevoile lor, dar, de asemenea, complică invariabil și problemele. Poate fi vorba de mamele care renunță la concediul de maternitate pentru carieră lăsându-și copiii în grija unor bone, dar și de părinți care lucrează excesiv, indiferent de vârsta copiilor. Ca să nu mai amintesc cazurile când părinții sunt la muncă departe de copiii pe care i-a lăsat în țară.
Cel mai adesea vinovăția se produce atunci când simțim că nu ne îndeplinim așteptările față de noi înșine, că nu facem suficient sau nu suntem destul de buni ca părinți. Ceea ce așteptăm de la noi poate fi influențat de mai mulți factori: modul în care ne-au educat părinții, influența mass-mediei, mitul de a putea „avea totul”, perfecționismul, feedback-ul de la familie și prieteni etc. Acest lucru poate fi agravat atunci când ne comparăm pe noi sau pe copiii noștri cu alte familii.
Există o mulțime de sfaturi despre cum să combinați cu succes munca și copiii. Cu toate acestea, te poți simți demoralizant doar citind listele de recomandări pentru a avea o viață de familie fericită ca părinte care lucrează (de exemplu: petreceți 15 minute timp de calitate cu fiecare copil în fiecare zi, asigurați-vă că weekend-urile vă sunt libere, mâncați împreună ca familie, participați la evenimentele școlare, fiți acolo când copilul dvs este bolnav și așa mai departe). Având în vedere toate așteptările însumate de la serviciu, de acasă, de la prieteni, familie extinsă și alte angajamente, nu este de mirare că vor fi momente când nu le vom putea împlini pe toate și atunci vinovăția apare.
Cum acționează cei care se simt vinovați
Atunci când părinții se simt vinovați, pot încerca să compenseze în alte moduri relația cu copiii lor, în încercarea de a reechilibra situația. De exemplu, dacă ajungi târziu acasă de la serviciu, este tentant să îți ții copiii târziu, astfel încât să poți petrece timp cu ei. Poate că ești mai dispus să scuzi un comportament rău, deoarece te simți oarecum responsabil de a nu fi în preajmă mai mult. Sau poate, dimpotrivă, ești mai sensibil la mofturile copiilor și îi răsfeți. Dacă lipsești câteva zile din cauza unei călătorii de muncă, s-ar putea să le cumperi ceva special la întoarcere pentru a-ți compensa lipsa. Ori le dai mulți bani și le oferi lucruri scumpe ca să îndulcești cumva faptul că nu poți fi cu ei din cauza lucrului în altă țară. În timp ce aceste strategii compensatorii ar putea să te facă pe tine sau pe copil să vă simțiți mai bine pe termen scurt, pe termen lung pot să aducă multe neajunsuri și pot face comportamentul copilului să se deterioreze.
Cu toții avem moduri diferite de a gestiona vinovăția pe care o simțim. Acestea ar putea varia de la a închide îngrijorarea în interior, a ne plânge de milă, a ne îngropa amărăciunea în alcool, a ne certa cu partenerul din cauza asta sau, dimpotrivă, a o ignora sau chiar a face glume despre inadvertențele noastre parentale cu prietenii. În timp ce acestea ar putea ajuta la ameliorarea sentimentelor pe moment, nu vă ajută pe voi sau pe copii pe termen lung. Dacă vă simțiți blocați într-un ciclu repetat de vinovăție, supracompensare și încercați să vă gestionați sentimentele, atunci este un indiciu că lucrurile trebuie să se schimbe.
Cum putem găsi un răspuns mai productiv la vinovăția inevitabilă pe care o simt adesea părinții care lucrează?
• Este important să începem prin a ne aminti că cei mici au nevoie doar de părinți „suficient de buni” nu perfecți și că există lucruri pozitive și pentru copiii ai căror părinți lucrează. Acestea includ, în mod important, furnizarea de modele bune și încurajarea copiilor să-și câștige independența.
• Asigurați-vă că aveți anumite rutine sau ritualuri de familie pe care le aveți întotdeauna prioritare. De exemplu, să faceți împreună o activitate distractivă în weekend sau să fii întotdeauna acasă la ora lor de culcare.
• Decide care sunt prioritățile legate de școala copiilor. Întreabă fiecare copil (sau învățătoarea/ diriginta) ce evenimente consideră că sunt cele mai importante pentru a participa, dacă nu poți merge la toate. Sau să vă angajați să vă duceți copiii la școală o zi pe săptămână ori să-i ajutați la teme la un anume obiect.
• Faceți-vă timp pentru joc și relaxare împreună. Activitățile organizate își au rolul lor, dar copiii au nevoie și de un altfel de timp mai puțin structurat și le place dacă părinții își fac timp să fie alături de ei acasă. Puteți sta cu ei, discuta diverse (în afară de cum a fost la școală și ce teme au). Folosiți întrebări deschise pentru a cultiva conversația și faceți un efort conștient pentru a pune deoparte telefoanele mobile și alte gadgeturi, astfel încât să le puteți acorda atenția deplină.
• Învață-i pe copii să-și rezolve singuri problemele, nu le spune mereu ce trebuie să facă. Când nu ai mult timp, este de multe ori mai ușor să rezolvi tu lucrurile sau să le spui repede ce și cum să facă. Dar ar ajuta mai mult să lași copiii să se gândească la posibile soluții și să le încerce singuri; asta le oferă un sentiment de control asupra propriilor vieți.
În concluzie, trebuie să ne amintim că, deși vinovăția nu este un sentiment pozitiv, poate servi unui scop important dacă ne oprim și facem schimbări ocazional, atât de dragul copiilor, cât și al nostru. Munca joacă un rol important în viața oamenilor și este posibil să găsim un echilibru „suficient de bun” între datoria de părinte și serviciu.